EROAREA TIMPULUI
Aleargă clipa-n haosul tăcerii,
eroarea timpului lumini destramă,
discret își lasă zodia de-aramă
pe frunze triste lacrima durerii…
Priviri ascunse rănesc după voaluri
iar colții lor pe inimă se lasă,
din ceața cenușie care apasă
cad picăturile de vieți în valuri.
Doar orologiu spintecă odaia
aruncă în eter secunde roase,
pe sub covor se strecurau angoase
iar frica îndesea în piept bătaia.
Aleargă clipe-ascunse în tăcere
lumini și umbre macină apusul,
din ireal rămâne numai visul,
să strângi în brațe clipa care piere…
––––––––––––-
Doar orologiu spintecă odaia…