Cuvintele noastre reprezintă o introducere la… DOR (Constantin Noica)
Când zorii zilei au țipat
spre mine, ca să mă trezesc,
desculț și gol
eu am intrat
în templul TĂU stelar,
ceresc.
Am adunat pe rând șuvoaie,
în dalbe flori de trandafir,
am tot strigat
către păduri
că sunt ROMÂN
cu rost de MIR.
Am alergat pe trepte albe
prin sufletul TĂU preacurat
și am cules doar flori,
petale,
din graiul moale,
parfumat.
Am adorat, în gânduri mute,
chipuri de îngeri și străjeri,
ce s-au lipit
pe haina TA
ca vii sclipiri
curgând din cer.
Am ascultat vântul și marea,
care pe frunte ȚI se-aștern,
să-ȚI facă noaptea –
albă ziuă,
iar graiul
să nu-l facă tern.
Am așezat în temple sacre
un viu altar spre slava TA,
rosti-voi veșnic
albe versuri,
în cinstea TA,
MĂICUȚA mea!
Gheorghe A. Stroia
Adjud – de Ziua Limbii Române
31 august 2015
by