NU-I CHIAR ÎNTÂMPLĂTOR
De-n versul tău
se regăsește omul,
și-alină viața toată,
și lacrima, fiorul,
înseamnă că nu e
chiar întâmplător
să scrii despre
al lumii tale dor.
De-n versul tău,
cuvintele nu-s seci
și nu te îmbăiază
în apele lor reci,
înseamnă că nu-i
chiar o întâmplare
să scrii despre
iubire cu mirare.
De-n versul tău,
nimic nu e ascuns
și îți arată cerul
misterul nepătruns,
înseamnă că nu e
chiar întâmplător
să scrii despre
trecut și despre viitor.
De-n versul tău
sunt inimile multe,
să facă vântul
pribeag să le asculte,
înseamnă că nu-i
chiar o întâmplare
să scrii cu miere,
sânge și culoare.
De-n versul tău
e dragoste, curaj,
să fie al tău rost,
emoție și gaj,
înseamnă că nu e
chiar întâmplător
să scrii despre
al lumii Salvator.
De-n versul tău
găsești subtilul fir,
să crezi că ai primit
al vieții unic gir,
înseamnă că nu-i
chiar o întâmplare
să scrii și să-ți îneci
durerile în mare.
De-n versul tău
nu reușești să fii
nici dealul, pomul
ori strugurii din vii,
înseamnă că nu e
chiar întâmplător
și ai să știi că ești
un simplu muritor.
© Gheorghe A Stroia, România, Bacău, Făurar ’24


