Mamei mele, Mariana, grăbită să se transforme-n constelație…
La căpătâiul plin de jale,
mi-e suflul fărâmat în cioburi,
măicuță blândă, de ce tremuri,
ți-e teamă s-o apuci pe cale?
Pe piept, mânuțele-ți sunt aspre
și au culoare de pământ,
nu-ți fie teamă, tu ești bună,
din ceruri strigă Domnul Sfânt!
Ai căpătat culori de stele
chiar dacă rece îți e totul,
Te-așteaptă, nu fii supărată,
de mână te va ține Domnul!
Tu ești măicuța din icoană,
din ochii tăi au curs mărunte,
lacrimi, dureri și suferințe,
adesea grele cât un munte.
Dar ai nădăjduit în Tatăl,
care cu milă Ți-a răspuns,
în rugăciunea ta curată
ca Jertfa Mirelui cel Uns.
Ți-ai păzit casa și pe prunci,
la pieptul tău ca pe-o comoară,
i-ai ajutat, i-ai mângâiat,
ai vrut să nu le fii povară.
Tu n-ai greșit, greșit-am noi,
căci omul plin e de păcate,
iertare-ți cer cu suflet greu
și plâng cu sânge a ta moarte.
Te du, măicuță, lângă stele,
și roagă-te cum doar tu știi,
tu ești un Înger sus în ceruri,
pavăză pentru-ai tăi copii.
Te-om plânge zile lungi și negre,
pe tine, lebădă în zbor
și te-om striga, să ne auzi,
e scris cu lacrimi al tău dor!
În suflet vâlvătaie sfântă
rămâne amintirea ta,
chiar de-ai plecat, tu încă ești,
nicicând noi nu te vom uita!
La căpătâiul mamei Mariana, cea mai bună mamă-soacră din lume, un om drept, cald, sincer, milos, credincios, care a luptat mereu cu greutățile, dar cu ajutorul lui Dumnezeu, a biruit mereu.
Din prea multă teamă de viață, așa cum ne spunea mereu, e gata să piardă bătălia. Dar e greu, e foarte greu să te desprinzi de lumea pe care ai iubit-o atât, de copii, de nepoți, de toate lucrurile dragi! Deși nu știm, noi simțim asta!…
La căpătâiul tău, măicuță, îmi plâng tristețea-n versuri. Îți plăceau mult versurile mele, ți le citeam, mă rugai să ți le citesc din nou, iar tu spuneai că Dumnezeu mi-a dat ceva. Vreau să-ți dau și eu ceva… gândul meu sincer. Sper să mai simți cât te iubesc! Nu voi uita niciodată că de câte ori mă vedeai, te bucurai că ți-a venit „îngerul păzitor”. Te puteai baza și tu pe cineva… pe un om. Eu îți repetam că îngerii nu trăiesc pe pământ, ci doar în ceruri. Tu, buna mea măicuță, îmi spuneai că Dumnezeu lucrează prin oameni, iar oamenii lui Dumnezeu se numesc îngeri… Sperăm ca dincolo de stele, în Raiul lui Dumnezeu, pe care l-ai câștigat, să ne luminezi gândurile și viețile, să te rogi pentru noi, în toate zilele ce vor urma, până când ne vom reîntâlni…
DRUM LIN, SPRE ÎNGERI!!!
George Stroia
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..