REÎNNOIRE
acerbei dorințe de Nou
Au început
din nou
să curgă
secundele,
pietricele
purtate de apa
învolburată
a râului Timp,
șlefuind
mai mult
trăirile
și emoțiile
care umplu
sufletele
până la refuz.
Cerul meu
se umple și el
cu secundele
care cresc
și tot cresc,
devenind zori,
miez de zi
sau apus,
noapte adâncă,
iarăși răsărit,
fiecare altfel,
mereu un
nou început.
Strângem
în noi clipe
peste clipe,
tot mai
multe clipe,
hrănindu-le,
mai ales,
cu temerile
noastre.
Ne refuzăm,
clipă de clipă,
dreptul
la fericire,
lăsând
nefericirile,
frustrările,
ideile bolnave,
venite de aiurea,
să invadeze
celula clipei
cu malignul
felului lor de a fi,
punând
la îndoială
fiecare atom
al fericirii
noastre.
Azi, acum, aici,
spun STOP!!
tuturor lucrurilor,
energiilor,
gândurilor,
venite de aiurea,
care vor
a mă face
nefericit,
care sapă
necontenit
în țarina
gândului
cu gheare
de diamant.
Tuturor
lucrurilor,
energiilor,
gândurilor,
venite de aiurea,,
care cred
că îmi cară
în spate nevoile
de încă dinainte
de a mă naște.
le refuz complet
dreptul de a fi,
pentru ca să
mă pot accepta
pe mine, ca Om,
ca suflet,
ca entitate vie a
timpului meu.
Și eu am
stelele mele,
norii mei,
anotimpurile mele,
am uneori senin,
alteori furtună,
pe toate le am
și mi le asum,
sunt toate
ale mele.
Am nevoie
de clipa mea,
am nevoie
de mine,
pe mine
mă accept,
mă iubesc,
mă caut,
mă regăsesc,
o simplă clipă,
clipa cea nouă,
din anul cel nou,
într-un Nou,
mereu Nou
Început…
© Versuri: Gheorghe A Stroia,
România, Bacău,
Debut de Gerar 2024


