TÂRZIE TOAMNĂ
Motto:
„Călător, oprește pasul
Și-nțelege al meu cuvânt:
Viața ne e doar o frunză
Aruncată jos de vânt”
(un epitaf)
***
Târzie toamnă e în mine,
Tăcut tot crește înc-un spine,
Se-ascund lumini pe după nori,
Albi fulgi în cârduri călători.
Arame zboară ca-ntr-un vis,
Din darul cerului promis,
E galben, roșu, ca de foc,
În tină dorm fără soroc.
În ceruri se aud cântări,
Venind în goană peste mări,
Strigă un pui de cucuvea,
În noaptea ca de peruzea.
Peste pământ doar rătăciri,
Se nasc iubiri, dispar iubiri,
Se-amestecă sufletele scut
În timpul moale ca de lut.
Târzie toamnă e în mine,
Adâncul hău abia mai ține,
Un vânt de iarnă bate lin,
Dați-mi paharul cu pelin!
© Gheorghe A. Stroia, România, Bacău, 17 al lui Brumar 2024
by