TIMPUL…
Pe aripi de Timp,
zburăm
mai sus, tot mai sus,
întoarcem lumea pe dos,
răsturnăm cerul,
ne întrecem cu vântul,
ne credem îngeri,
purtăm măști
în priviri ascunse.
Din când în când,
mai respirăm,
apoi iar gonim,
crezându-ne
armăsari înhămați
la caleștile stelelor.
Râdem în hohote,
plângem în șoaptă,
ascultăm
fără să auzim,
nu mai simțim
mila, dragostea,
dăruirea,
nu-l mai descălțăm
pe Dumnezeu,
să-i spălăm picioarele
de praful
sufletelor noastre.
Până când
începe să ne doară
clipa,
așteptarea,
viața însăși,
și cerem adăpost
în brațele Timpului
pe care l-am irosit
inconștienți.
Doar atunci
ne amintim
să facem,
tot pe fugă,
tot ceea ce am uitat
să facem,
dar,
din păcate,
nu mai avem TIMP!…
Gheorghe A. Stroia
Slobozia de Urechești – Bacău, 27.05.2020
Imagine – Gheorghe A. Stroia, TIMP, acrilic pe pânză 30×40.
NB: Rama are doar caracter orientativ
Vă îmbrățișez cu brațe de Lumină!


