TOȚI TRANDAFIRII
Surorii mele, Rodica, la împlinirea unei frumoase vârste
Au înflorit din nou toți trandafirii,
Cu mugurii cum stelele de-o vară,
Nu mă mai plimb prin ploile târzii,
Iar anii mei îmi sunt dulcea povară.
Am tot albit la tâmple și la păr,
Privirea mea e uneori adâncă,
Visez la tinerețea florilor de măr,
La albă casa mea zidită pe o stâncă.
S-au perindat prin anii mei frumoși
Doar lucruri bune și rareori necaz,
Dar i-am simțit că-s tare luminoși
Și de-a fost rău, făcut-am mare haz.
S-au adunat în piept clipe mărunte,
Stropite cu alean și-adesea fericire,
Mi-a înflorit un gând, ca un grăunte,
Pe care l-am strigat cu numele de Mire.
Am împărțit voit și calea, și mirarea,
Iar ochii mei senini au plâns adeseori,
Dar mi-am făcut averi din căutarea
Vieții mele simple și plină de culori.
Mă mulțumesc cu tot ce am primit,
Am cunoscut iubirea și-s fericit părinte,
Am alergat spre tot ce n-am gândit,
Iar omul cel rebel făcutu-s-a cuminte.
Sunt om, cu ale mele bune și cu rele,
Mă spăl adesea de rău prin rugăciune,
Iubesc tot ce-i al meu, roua clipelor mele
N-aș vinde-o pentru tot aurul din lume.
Îți mulțumesc, Bunule Dumnezeu,
Pentru viața ce mi-ai dat-o-n dar,
În tine mă încred, rămân același Eu
Și iar te rog, fii vieții mele far!…
© versuri și pictură: Gheorghe A Stroia, România, 9 al lui Cuptor
by