VIAȚĂ, VIAȚĂ, VEZI CUM EȘTI?
Cine oare nu dorește
Ca nemuritor să fie,
Ca privind în timp oglinda,
Veșnic tânăr să tot fie.
Să n-aibă pe față riduri,
Părul să nu-i fie nins,
Ochii largi să nu zărească
Freamătul vieții nestins.
Cine oare nu poftește
Să nu guste viața-ntreagă
Să nu-și stâmpere iar setea
Din fântâna ce-i e dragă?
Iar când gândul îl îndeamnă
Să străbată munți, pădure,
În pas totul vrea să-i pară,
Fără spini sau pietre dure.
Cine oare nu ar crede
Că totul i se cuvine
Că-i al Timpului stăpân,
Chiar de clipa nu revine.
Iar când zorile-l trezesc
Cu al lor surâs frumos,
Se crede de neatins
De tot ce e furtunos.
Cum de poți uita îndată
Că viața e trecătoare?
Când vei învăța tu firea
Că nu-ți e nemuritoare?
(R)
Viață, viață, vezi cum ești,
De ce nu mă întinerești,
Viață, viață, din povești,
Chiar nu știu de mă iubești…
© Gheorghe A Stroia
Bacău, Undrea ’25
Puteți urmări și videoclipului AICI: https://youtu.be/YiNiyrkBI28?si=Ld73YF2ETJ7lgZqy
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..
O meditație asupra efemerității îndrăznelii noastre de a ne crede stăpâni ai Timpului.