Te-arunci în gol, cu gândul doar,
De frică și de gust amar
Lehamitea ce te-a cuprins
De viață cheful ți l-a stins
Te uiți in jur, te uiți in sus
Și cauți ce demult s-a dus
Era frumos, era cu har
Acuma totu-i in zadar
Și cauți, cauți, nu găsești
Pe cine poți să mai iubești?
Pe cine poți să strângi la piept?
Când ți-a fost luat și acest drept
Și cazi în gol fără să vrei
Te-agăți… de ce? cu ce temei?
În vrie trupul se destramă
Și cortexul trăiește – o dramă
Nu-i cer, nu-i apă, nu-i pământ
Ești călător spre locul Sfânt
Prin neagra noapte infinită
Un spirit ești pe o orbită