Când mărul gravitația urmează,
Desprins din ram, pământul sărutând,
E semn că rodu-i copt și parfumează,
Aripi de aer, în zbor, îmbrățișând.

Dar dacă-i dur impactul prin cădere,
Zdrelită-i pulpa dulce, hrănitoare,
Și omul trebuie, cu precădere,
Să prindă mărul într-o opritoare.

În viață, rodul copt e și copilul,
Ajuns la vârsta când percepe lumea,
O lume care-i scoate-n cale șpilul
Ce-i va „zdreli” vătămător trăirea.

Ca vătămarea din cruda tinerețe
Să nu-l ajungă în zbor spre viitor,
Oprindu-l din drumul faptelor mărețe,
I-ar trebui un înger păzitor.

Cum mărului îi pune opritoare
Cel ce-a sădit cândva un pomișor,
Și puiului de om, în viața-i curgătoare,
Să-i dea Divinul un bun sfătuitor.

Se-ntâmplă, însă, ca-n lumea ancorată
În gravitație de bunuri pentru trup,
Relația copil-părinte să fie ignorată,
Cel mic să creadă chiar că i se pune strup.

Așa se-ajunge ca-n cecuri vicioase,
Cel devenit adult să graviteze,
Să nu accepte că-s periculoase
Deprinderile, și viața să-i scurteze.

În gravitația luminii de se-ntoarce,
Și-n inimă-l primește pe Hristos,
Ajunge omul balastu’ să-și descarce,
În viață, să-și creeze un parcurs frumos.

5 nov. 2022, Vernești, Buzău, România-Georgeta Tudor

by

Referinţă Bibliografică

GRAVITAȚIE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 8 noiembrie 2022