Un zeppelin în aer înserează

E gându-mi ars ce încă mai visează

 

Fără contur şi fără de culoare

Ca vântul care vrea să mă doboare

 

Spre nord, spre sud – mai pendulez şi azi

Cu jugul îndoielii pe grumaz

 

Pe-un colţ de rai stau singur şi mă mir

De tot ce Tatăl plămădi-n delir

 

Un fel de, fără capăt, rătăcire

De zeppeline arse-n asfinţire

 

Cu ţipăt alb, prin sensuri giratorii

Zburând în cârduri lungi, precum cocorii

 

Prin vara frântă, amurgind pe zare

Cu zeppeline-n stranie visare

 

***

Din când în când tăcerile-mi cuvântă

Şi alte zeppeline în aer se avântă

 

 

 

Disconnect dream

 

uneori cea mai frumoasă viaţă e moartea

acest vis plăcut care se destramă imediat cum îţi sună ceasul

deşteptarea atunci e dureroasă, îţi înţeapă retina

ochii plini de cearcăne te acuză că i-ai deschis

de ce mi-ai destrămat filmul, de ce?

 

de ce-ai dat, mă, drumul la lumină, de ce-ai dat, mă?

strig către un soare călare pe umbra mea

aud râsul lui cum îmi uscă oasele, visele, trupul

niciodată nu va mai fi la fel reveria…

 

deconectat de la surogatul meu de moarte

mă simt ca locutius în pielea de cyborg

un jean luc picard în stare robotică

gata de orice împotrivire irelevantă

 

niciun semn pe trupul meu nu mai respiră normal

mecanica spălare pe ochi îmi distruge retina

privesc prin apa şiroind

pereţii, oglinda, fereastra, drumul,

par toate hidoase, rânjesc către mine

vor să mă expulzeze, să mă expună lumii,

să mă facă să trăiesc,

dacă n-am fost în stare

să mor

până acum

 

 

la plural

 

cerul meu e iarăsi în prelungi perfuzii

o grimasă văd pe un nor ductil

visul mi-e o întreagă hrană de iluzii

voi avea și azi noi ploi cu trotil

 

pe o venă stearpă, atârnând în capse,

stă garoul vremii în scâncet tăcut

fulgerele urlă, căutând sinapse,

să-i arate vieții un alt început

 

numai eu stau țeapăn pe un boț de humă

nu las nici un gând să-mi fie maleabil

și cu-n soi de noapte, mai stârnesc în glumă,

-cât să-i fac în ciudă- un univers lavabil

 

după această urgie plină de contuzii

cerul meu e iarăși irenic, sacral

beau nectarul dulce și cu mici infuzii

să-mi port singularul la plural

 

 

O necunoscută ce-mi pari cunoscută

 

rămân rămânerile ca o formă de protest a dorului…

plecările nu spun niciodată nimic interesant

las doar câteva mirări punctiforme să-mi prefigureze viața

ca pe un motto dinainte știut.

ridic din tăceri colosale două-trei amintiri delirante despre tine

– O NECUNOSCUTĂ CE-MI PARI CUNOSCUTĂ… –

dinspre apusuri aud ecourile inimii tale chemându-mă…

 

tu ești undeva între două stări și un surâs ce mă așteaptă

eu sunt undeva între două zări și o ploaie de sentimente

îmi metamorfozezi îndoiturile privirii

printr-o nehotărâre tandră, ca de ghilotină.

 

rămân rămânerile

ca o formă a trecerii prin mine

a dorurilor tale…

 

fără identitate

 

Vă spun atât: am să mă dau uitării

Pe-un val stârnit în voia întâmplării

Și ca o barcă ce derivă-n largul mării

Mă voi abandona total albastrului și sării

 

Am să vă las din când în când răvașe

Din imaginare popasuri în porturi și orașe

Și-un chip de-al meu pictat în guașe

Vă va zâmbi sub stâncile golașe

 

Și după o vreme sătul de cele toate

Mă voi întoarce aducând în spate

Și doruri și iubiri exacerbate

și un ceva din mine fără indentitate

orientat înspre inimă

 

nu se ştie de la ce a pornit idila.

venele spun că de la o injecţie făcută de nevoie…

eu sunt de părere că de la prima noastră întâlnire. când s-a produs declicul.

tu, într-un halat alb impecabil. îmi ziceai: ”trebuie să ţi fac analizele.

o înţepătură mică şi gata. şi apoi văd cum stai cu ASLO-ul. cu VSH-ul…”

eu ţi-am zis că stau bine. pe scaun. doar că mi-e frică de ac.

şi de teama seringii am devenit roşu. ca un eritrocit.

tu, zâmbind, mi-ai spus o poveste de dragoste. între o hematie şi un leucocit.

şi nici nu mi-am dat seama când ai umplut trei fiole cu sânge.

aha -mi-am zis – îţi faci rezerve! şi te credeam o mică vampiriţă

apoi m-ai chemat a doua zi să-mi dai răspunsul.

răspunsul la ce? glumeam eu, la vreo întrebare ne(s)pusă?

tu chicotind mi-ai atras atenţia că dacă nu-s cuminte îmi faci injecţii. sute de injecţii.

şi am fost de acord. ştiam că astfel vom fi amândoi preocupaţi unul de altul.

că simbioza între alb şi roşu va fi indestructibilă. că întâlnirea noastră stă sub semnul providenţei.

şi brusc am înţeles cine erau personajele din povestea pe care ai spus-o. în cele câteva zeci de secunde.

tu erai leucocita

iar eu un fel de globulă roşie

ce clandestin treceam de la unul la altul

într-o singură direcţie a sângelui

orientat înspre inimă

Despre  GROZA Nicolae Bogdan

S-a născut la 3 decembrie 1973 în Baia Mare. Stabilit în Statele Unite ale Americii.

Apariţii editoriale: Volumul de proză: „Life, Love You!”, publicat atât în limba română, cât şi în limba engleză, la Editura Singur, Târgovişte, 2014. Volume de poezie: „Bă, Bogdanule!”, publicat la Editura Singur, Târgovişte, 2013; „Evadările unui poet domestic”, publicat la Editura Grinta, Cluj Napoca, 2009; „Pasărea din tâmple”, publicat la Editura Grinta, Cluj Napoca, 2006.

Distincţii literare: Premiul revistei literare „Singur”, Târgovişte, la concursul de manuscrise literare, pentru volumul de poezie în manuscris: „ Evadările unui poet domestic”, 2009; Menţiune la Concursul Naţional de Poezie „ Octavian Goga”, Ciucea, jud. Cluj, 2008; „Premiul pentru debut” la Concursul „Cărţile anului 2006″ pentru volumul de poezie „Pasărea din tâmple”, organizat de Uniunea Scriitorilor din România, filiala Baia Mare, 2007; Premiul Editurii „Emma”, Orăştie, la Concursul Naţional de Literatură „Visul”, Orăştie, 2007; Marele premiu: „Trofeul Visul” şi premiul revistei „Ardealul Literar”, la Concursul Naţional de Literatură „Visul”, Orăştie, 2006; Premiul Special „Dumitru Matei”, la Tabăra-concurs de creaţie literară, „Archeus”, Ocoliş, jud. Maramureş, 2006.

Colaborări literare:  Revista „Itaca”, Dublin, Irlanda; „Oglinda Literară”, Focşani; „Caiete Silvane”, Zalău; „Singur”, Târgovişte; „Visul”, Orăştie; „Graiul Maramureşului”, „Nord Literar”, „Informaţia Zilei”, „Estrada”, „Archeus”, toate din Baia Mare. Antologat cu poezii in volumele de cenaclu literar: „Virtualia 2″ (2004); ” Virtualia 4” (2005) şi „Virtualia” (2007), apărute la Iaşi; „Almanahul tinerilor scriitori – literatura tânără 2007″, Cluj Napoca, 2007; „ Antologia – Poeme hai hui”, publicată de Editurile Singur & Grinta, 2012.

GROZA Nicolae Bogdan: Gându-mi ars ce încă mai visează (Poezii – I)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 24 august 2016