Gheorghe A. STROIA: Hei, TU…
Moto: „Poetul e mai bătrân decât Universul, dar mai tânăr decât firul de iarbă” (Gheorghe A. Stroia)
Hei, TU,
cu tine vorbesc,
ce te uiți așa mirată?
Hai, vino,
așază-te aici, lângă mine,
vino să stai
în brațele mele,
ca pe niște cai înaripați,
să zburăm de la firul ierbii,
până la raza de soare!
Hei, TU,
cu tine vorbesc,
ce te uiți așa mirată?
Hai, vino,
așază-te aici, lângă mine,
vino să stai
în palma mea,
ca pe o corolă de floare,
să împrăștiem parfumul dulce,
în nări pline de nerăbdare!
Hei, TU,
cu tine vorbesc,
ce te uiți așa mirată?
Hai, vino,
așază-te aici, lângă mine,
vino să stai
pe piciorul meu,
să țopăim pe șotronul
desenat pe inimă
din firele cusute cu migală de mama!
Hei, TU,
cu tine vorbesc,
ce te uiți așa mirată?
Hai, vino,
așază-te aici, lângă mine,
vino să stai
în ochiul meu,
să culegem blând
merele coapte din grădina
cu busuioc a bunicii!
Hei, TU,
cu tine vorbesc,
ce te uiți așa mirată?
Hai, vino,
așază-te aici, lângă mine,
vino să stai
în sângele meu
în care mieii zburdă,
așteptând zorii purpurii
cu aromă de cozonac!
Hei, TU,
cu tine vorbesc,
ce te uiți așa mirată?
Hai, vino,
așază-te aici, lângă mine,
vino să stai
în părul meu
să izbești aerul
cu talazurile mărilor adormite,
în poala celor o mie de nopți!
Hei, TU,
cu tine vorbesc,
ce te uiți așa mirată?
Hai, vino,
așază-te aici, lângă mine,
vino să stai
pe pieptul meu,
să-mi împletești bătăile inimii,
în clipele nebune ale zilelor,
cu dragostea neîntâlnită încă.
Hei, TU,
cu tine vorbesc,
ce te uiți așa mirată?
Hai, vino,
așază-te aici, lângă mine,
vino să stai
pe ritmurile vocii mele
care îngână în nopțile
încărcate cu omăt
cântările Nașterii Sfinte.
Hei, TU,
cu tine vorbesc,
ce te uiți așa mirată?
Hai, vino,
așază-te aici, lângă mine,
vino să stai
aproape de sufletul meu,
lipită cu al decântecelor cositor,
hai, vino, vino aici…
C O P I L Ă R I E!
Dă-mi o îmbrățișare mare, mare cât AMINTIREA TA!
©Gheorghe A. Stroia (versuri și pictură)
by 
 |
Referinţă Bibliografică |
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..