IDENTITĂȚI
Încep să mă topesc chiar dacă-i iarnă
în strop de anotimp ce-i încă rece,
furtuna doar în gânduri se petrece
fulgi de melancolii încep să cearnă.
Sunt doar o clipă care trece pragul
unui demers pierdut în începuturi
cu versul meu, un univers de fluturi,
care îmi ține în tăcere hangul.
Voi exista atât cât odiseea
mai cade ca o umbră de ispită
pe mâna de femeie îndrăgostită
de ochii care au aprins scânteia.
Și-am plâns că mi-a vrut lacrima pământul
și seceta iubirii fără ploaie,
iar de va fi să curgă în șiroaie
în valul lor va suspina cuvântul.
Dar mă topesc încet,chiar dacă-i iarnă
în lacrima ce-o soarbe rădăcina,
urmă vă las doar umbra și lumina
cu nostalgii și vise ce-or să cearnă…


