A fost o dată ca niciodată, că dacă nu ar fi fost nu s-ar fi povestit , a fost o familie de iepurași , Iepurică cel năzdravan , Iepurilă cel cuminte şi Iepuran cel înțelept. Ei îşi duceau traiul în minunata lume a poveştilor de demult, unde zânele cele bune îi ocoleau de zmeii cei năprasnici care nu îndrăzneau să se apropie de prietenii noștri.
Cât era ziulica de mare, din zori și până -n seară, se zbenguiau pe imașul din vecinătate jucându-se de-a Baba-oarba şi ascunselea .
Pe imaș se întâlneau adesea cu vecina Coana Bălțată și fiul ei Vițelușul cel blând care avea niște ochi mari, umezi si calzi , care le povestea cum se face din lapte brânza cea dulce, smântânica şi cașcavalul.
Într-una din zilele senine de vară , când soarele se ridicase pe cer , cei trei iepurași ieșiră la joacă pe imaș și constatară că tocmai apăruseră două mușuroaie de pământ reavăn și a doua zi tot așa. Cum nu înțelegeau ce se întâmplă îl întrebară pe Vițelușul cel blând care nici el nu știu să le spună, așa că, o întrebară pe Coana bălțată care le explică ca există o vietate numit Cârtiță cea neagră care iubește întunericul și trăiește în străfundurile pământului unde își sapă galerii prin care circulă ca pe bulevard și ea fiind micuță cam cât unșoarece mai măricel încape fără probleme în acele galerii iar mușuroaiele ce le vad ei sunt din pământul ce-l scoate cârtița când îşi sapă labirintul de galerii. Oarecum nedumiriți iepurașii și viţelușul întrebară cum vede cârtița prin întunecimea aceea din galerii și mare le fu mirarea când aflară că acea vietate ce stă ascunsă în pământ nu are ochi și se descurcă prin pipăite așa cum fac ei la Baba-oarba.
Intr-o altă zi când au ajuns pe imaș , tocmai sosise o echipă de cosași care si ascuțeau coasele pentru a cosi iarba înalta prin care se ascundeau iepurașii așa că aceștia hotărâră să vina a doua zi. A doua zi când reveniră pe imaș erau adunate mai multe căpițe de fân , pregătite pentru iarnă și un parfum îmbătător de iarbă proaspăt cosită plutea pretutindeni în aer.
Iepurică cel năzdrăvan se cocoță în vârful unei căpițe de fân și privi în zare către miazăzi să vadă de unde răsare soarele. Iepuran îi explică ca Soarele răsare de la orizont, de la răsărit și când Iepurică întrebă ce e acela orizont, Iepuran îi răspunse că este locul unde cerul albastru pare să se îmbrățișeze cu pământul împreunându-se într-un sărut veșnic. Uimit Iepurică nu mai spuse nimic.
După ce ajunseră acasă, Iepurică se tot gândea cum să facă el să ajungă la orizont și-l întrebă pe Iepuran cât ar dura să ajungă ei până la orizont. Iepuran îi explică cum că orizontul e o linie imaginară unde doar în aparență cerul se împreunează cu pământul și că nu va reuşi niciodată să atingă orizontul căci acesta nu este o ființă sau un lucru tangibil ci doar o noţiune abstractă. Şi cum era și firesc, Iepurică îl întrebă în continuare ce e aceea abstract, Iepurică îi explică că abstract e ceva creat de mintea omului ce nu poate fi pipăit ci doar perceput cu puterea minții. Iepurică nu mai întrebă nimic dar cum nu prea înțelesese mare lucru se tot gândea cum vine asta. Și cum venise vremea să meargă la culcare , nu prea putea să doarmă , tot gândindu-se și socotindu-se cum să facă să dea o fugă până la orizont să vadă el cum stă treaba.
Iepuran care-l văzu tot foindu-se în pat îi spuse să închidă ochii ca să i vină Moș Ene pe la gene, să doarmă că-i târziu. In cele din urmă moşul veni și Iepurică se cufundă în lumea viselor unde se făcea că el a ajuns la orizont.
Și uite așa încălecai pe o șea și vă spusei povestea mea.
Prof. dr. Valeriu Bistriceanu
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..