Dragilor!

Azi, de Ziua Mondială a Inimii, Vă îmbrățișez pe fiecare dintre voi cu inima, dorindu-vă tot binele!!!

*

În inimă ți-e Raiul!

*

Au, câte suflete-nsetate

Adapă-a inimii fântână

Și câte cofe vin să-adune

Aice mir divin?

Căci orice cord e o cetate

Sau curs de râu ferice (până

Soarele vieții nu apune),

Cu sânge stors din vin.

*

Doar boț de lut, ce-n sân se-apleacă,

Zăvor de fier nu are-n ușă:

El stă deschis în fața sorții,

Să intre luciu cald;

Ungând etern chilia seacă,

Ce-l ține strâns, ca-ntr-o cătușă,

Doar până vine ceasul morții,

Schimbându-l în smarald.

*

Fără de inimă, pustiul

Ar fi domnit peste pământuri,

S-ar fi stârpit pârâul frunții,

Timid retras mereu;

Ce-ajunge-n piept (cât mai ești viul)

Devine cupa ta cu cânturi,

Și lava izbucnind în munții

Creați de Dumnezeu.

*

Aici e huma-n care semeni

Iubire pentru cel de-aproape;

În oaza-i înflorește crinul

Măicuței sus veghind.

Același cer e, suntem gemeni,

Și-aceleași raze nasc sub pleoape

Și împlinirea, dar și chinul,

În ochiul suferind.

*

În inimi ni-i puterea certă,

Dosind adâncuri, ca și marea:

Doar miez din tine nu te-nșală,

Și-atunci când șovăiești;

Un cord e-a vieților copertă,

Topindu-se ca lumânarea,

E ca o floare cu petală

Muiată-n mări cerești.

*

De aceea, -ncarcă-ți lin grădina

Cu lamuri căutate-aice,

Căci pacea inimii ți-e Raiul

Zidit de-al rănii semn!

În ea ți-e-nfiptă rădăcina,

Venită doar să te ridice,

Să-ți parfumeze-n boltă straiul

Cu ploi și untdelemn.

*

Și lasă aștri să-ți sărute

Potecile ducând spre gându-ți:

Să intre-n hora ta bogată

O inimă și-un ser;

Nu buze reci să-ți împrumute

Supremul tremur, ci, crescându-ți

În piept o inimă curată,

Să-nvii cu-ntregul cer!

*

Autor: Geta Lipovanciuc

by

Referinţă Bibliografică

În inimă ți-e Raiul!/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 29 septembrie 2022