Ajunserăm în vremuri tulburi
Când nici în tine nu mai crezi
Căci ți se spune la tot pasul:
Nimic nu crede din ce vezi.
Doar Soarele, de el ești sigur
Pe cer îl vezi, când te trezești,
De e sub nori, îi vezi lumina,
Încă pe Terra mai trăiești.
Dar cum trăiești? Asta-ntrebare!
Ești sigur azi de ce mănânci?
Căci S. O. S-uri dau alarma
De-otrăvuri pentru-adulți și țânci…
Nu mori acum, nu mori nici mâine,
Dar corpul ți-este bombardat
Cu ce nu vezi, să te termine,
Cum cei de sus au comandat.
Nici aerul ce te-nconjoară
Nu-ți mai prezintă garanția
Că ce inspiri nu te omoară
Și-n veac nu-ți piere seminția.
De ce-n gradina-n care odată
Creșteau legume trufandale?
Acuma vremea e ciudată,
Se-ntâmplă lucruri anormale!
Incertitudini ne e viața,
Cu toată tehnic’ avansată,
Căci omul a ajuns paiața
În comedia propulsată.
11 mai 2023, Georgeta Tudor, membru în Liga Scriitorilor Români
by