În țara unde vântu-nfruntă marea
și Sfinxul îl aude cum vuiește,
scrutând dintr-o privire toată zarea,
prin locuri unde râsul viețuiește,
acolo unde Omul este munte
și Sarmizegetusa sfântă vatră
în care morțile sunt amănunte,
cinstita Ană e zidită-n piatră…
Acolo, doar acolo sunt acasă,
aicea, doar aicea mi-este bine
și-ți mulțumesc căci ai fost generoasă
deatâtea ori, cu zorile senine!
Prin sângele ce-mi curge-acum în vene,
îți mulțumim atâtea generații!
Cuvintele-s puține, în catrene.
Ți le-nchinăm spre ‘nalte aspirații.
30.11.2020


