Suntem încremeniți de vremuri și de vreme,
Ne temem de războiul din noi și dintre noi,
Călcăm pământul ce sub pașii noștri geme,
Suntem săraci cu duhul și-n suflet suntem goi.

Ne-apasă dureros pierdutele vestigii,
La care renunțarăm, himere acceptând,
Temutu-s-au ai noștri de scaun și litigii,
De gloria străbună deliberat uitând.

Încremenite-s toate ce-odată străluceau,
Acum, printre ruine, privirea rătăcește
Când cortexul scanează ce lucruri produceau,
Vin alții să producă, dar țara sărăcește.

Lăsatu-ne-am ușure goliți de demnitate,
Și drumul bejeniei luarăm prin străini,
Că-n țara noastră mamă nu e stabilitate,
Condusă de nemernici și iscusiți haini.

Încremenite-s dealuri golite de podoaba
Pădurilor tăiate, vândute ca lemn brut,
Neputincios românul, prieten e cu zdroaba,
Și conștiința doarme în posesor pierdut.

Iar din amonte râul își duce cursul apei,
Plutind, ca-ntr-o poveste, al Sfintei Vineri dar,
Jivine veninoase, prin ridicarea clapei,
S-or răsfăța-n ținuturi salvate în zadar.

Încremenire este descoperind minunea
Creației Divine pe plaiuri strămoșești,
De unde, de secole, se-aude rugăciunea
Spre slava Domnului și-a cetei îngerești.

A Maicii Domnului grădină ne botezară țara,
Să ne trezim în spirit și-n cuget mai puternici,
Ca încremenirea în care suntem azi, Fecioara
Din minte să ne-o scoată, de viață să fim dornici.

22 oct. 2022, Vernești, Buzău, România – Georgeta Tudor

by

Referinţă Bibliografică

ÎNCREMENIRE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 24 octombrie 2022