Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » INFINITUL UNUI ASFINȚIT – Pompiliu Crețu

INFINITUL UNUI ASFINȚIT – Pompiliu Crețu

INFINITUL UNUI ASFINȚIT

Vicleană s-a insinuat o iarnă
pe drumul abătut de anotimpuri,
nepăsătoare și cu șiretlicuri
ne-ademenește… cenușie, ternă!

Dar elegantă-n roba arămie,
cu fluturi albi ce năvălesc în valuri
pe nuditatea stânjenită-n ramuri
când frunze ruginite alergi în vie.

Din răsărit aduci vânturi turbate
cu vaiete care trezesc ecoul,
luna perfidă, întergind tabloul,
ne amăgește fiecare noapte.

Ziua e scurtă și-a pripit sfărșitul
iar raza albă repede coboară,
semețe vârfuri adorm către seară,
și cheamă din apusuri… infinituri!

În iarna unde ploile zălude
cern norii prin văzduh singurătate,
doar orologiul inimii mai bate;
nimeni nu vede… nimeni nu aude!

Autor-Pompiliu Crețu-

Facebooktwitterby feather