ÎNMUGURIRI TÂRZII…
#AnnaNoraRotaru – autor
Pe Apa Sâmbetei gândesc, că s-a scurs atâta vreme…
Cum anii m-au înconvoiat, n-apucai să bag de seamă…
Credeam în sinea mea, că am timp și-ncă-i devreme,
Ceas n-auzii să mă trezească, gongul să mă cheme,
În suflet doar simții, că se înfipse o așchie de teamă,
Că viața-mi intră-ncet în ramă…
Așa, ca o gravură veche, ștearsă de-ani și scrijelită,
Din care ochii-mi obosiți, privesc triști în gol, cu jale…
Cu obrajii supți, buza arsă, crispată-n zâmbet, ofilită,
Cu mâna-mi vânătă-ncleștată, ca-n marmură cioplită,
Cu trup gârbov, de grea povară, sub a bătrâneții zale,
Din cele grele, de fier, medievale…
Deodată, mă trezii din letargie, cu suflet plin de frică,
Simțind să mă-ncolțească frigul, tăcere și singurătate…
Căci eu, pierdută-n gânduri, ca pâlpâind lumânărică,
Și ca-n pădurea de-uscăciuni, o prăpădită rândunică,
Închisă-ntre cele patru ziduri, de piatră, ca cetate,
Viața mi-am pierdut, lăsând uitate,
Tot ceea ce visasem, cândva, un braț plin de idealuri,
Cu tot atâtea visuri și năzuințe, aranjate în desagă…
Dar soarta mă duse-n goană, cu talaz, cu vânt și valuri,
Azvârlindu-mă „pe tărâmuri neumblate”, peste maluri,
Pe unde m-am pripășit, pe cărărui pustii, ca o pribeagă,
Fără ca timpul să mă reculeagă…
Abia acum văzui, cum noaptea-mi pătrunde-n ochii orbi,
Cum se prelinge la fereastra-mi goală, cu păienjenișuri…
Cum, pe deasupra-mi fâlfâie aripile cârdurilor de corbi,
Cum, din paharul, altădată plin, azi n-ai ce să mai sorbi,
Cum… toate visele-au fugit, care-ncotro prin ascunzișuri,
Sub bolovanii vieții și hățișuri…
Acum… când în clepsidră rămas-au ceva cocuri de nisip,
Când pâcla somnului adânc, încet, încet s-a destrămat,
Când mugurii unor zile noi, pe ramuri de suflet îi înfirip,
Când, din cotloane, lumina amorțită mă mângâie pe chip,
Ia-mi Doamne, de pe umeri, jugul neputinței blestemat
Și lasă-mi la poartă pegasul înhămat…
_______________NORA _______________
versuri din vol. __ „Pe tărâmuri neumblate”__
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..