Mă retrag în mine însămi și contemplu
Viața mea de la-nceputuri pân-acum,
N-a fost ușor, nici greu alesu-mi drum…
Dar aș fi vrut să fiu un bun exemplu.

Copilul care-am fost odinioară,
Zburdalnic și puțin ascultător
Care visa s-ajungă acrobat în zbor,
A fost s-ajungă doar o profesoară.

Și mai visa copilul anilor cincizeci
Să fie balerina-n dans pe poante,
În rochii vaporoase, elegante,
Mai joacă încă sârbe la cei șaptezeci!

Cum Creatorul ne-a lăsat puterea,
Cu neastâmpăratul gând, să hoinărim,
În spatii imposibile, cu un AFERIM!
Copilul chiar trăia din plin plăcerea.

Și din reviste decupa imagini
Pe care le strângea într-un album,
Călătorea în nopți, pe-al stelei drum,
Pe străzile orașelor din pagini.

Era o visătoare, chiar ani buni, copila…
Scria și rime, gimnastică făcea,
A fost ca-n viață, din ceea ce-i plăcea,
Să facă mai nimic, în loc precum topila.

Pe lângă dragostea nebună de frumos,
De tot ce-o înconjoară, de natură,
Avea să vină, pentru o făptură,
Un sentiment sublim, pe-o undă din Cosmos.

Anii au trecut, cu bucurii, probleme,
În timp veniră copii, nepoți… minuni,
De timpuriu, perechea-i se pierdu-n genuni,
Dar viața-i curge firesc și cu dileme.

Revin din eul meu la suprafață,
În lumea ce-am descoperit-o de curând,
Mă scutur de balast și-naintez zburând,
Spre locuri minunate pentru viață.

1 sept. 2022, Medgidia, Constanța, România – Georgeta Tudor

by

Referinţă Bibliografică

INTROSPECȚIE/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 10 septembrie 2022