ÎNTUNERIC ȘI UMBRĂ…
#AnnaNoraRotaru – autor
Se las-amurgul peste plai, trist, tăcut și mohorât,
La vale, de pe deal, coline, ca lavă se strecoară…
Soarele-nsângerat se prăvălește-n ape, doborât,
Că-ntunericul, dușmanul lui, l-a învins și zăvorât
Și-așa negru, ca smoală, cu grele-i tălpi coboară
Ultima rază i-o frânge și-o omoară…
Se târâie acoperind în cale-i lumină și penumbră,
Greoi, dar fără greș, cu-ncete mișcările reptilei…
Înfulecă bucată cu bucată și cea din urmă umbră,
Lăsând dârele-i cleioase, de întunecime sumbră,
Peste plai, unde corbii croncănesc pe stârvul zilei,
Sub ochiul ager al vipere-i și-acvilei…
Se scurg clipe muribunde pe cadranul de pendulă…
Freamătă tăcerea-n casă, aud geamătul șindrilei…
Întunericul m-ademenște-n plasa lui, ca tarantulă,
Mă lovesc de colțul mesei, sânge curge din rotulă
Și-Umbra mea, ce răsărise, sub pâlpâielile feștilei,
Mi-o alungă și-o dosește-n lințoliul zilei…
Dar, nedespărțita Umbră e sinceră și credincioasă,
Și-n zile pline de soare, dar și-n nopți sub felinare…
De când pe pământ mă știu, duioasă e și prețioasă,
La greu și bine mă-nsoțește, alături stă evlavioasă,
Amărăciuni de mă cuprind, mă mângâie pe spinare
Dându-mi curaj, și speranță, și-alinare…
____________________ NORA _____________________
versuri din vol. __ „Gânduri pe malul tăcerii” __