IOAN MICLĂU-GEPIANU: Calea Luminilor!
Privesc la norii tulburi, privesc la oameni tulburi, apoi la pomii din gradina mea.
Încerc filosofia omului simplu din popor, căci cu cei din cultură și educația de azi nu te prea poți prinde a filosofa. Totul e ceva de nedescris, pare o negură ce se stratifică spre a atinge neapărat punctul de rupere a norilor. Aceasta rupere are sa fie, vorba lui Nemoianu, apropierea de adevăr, iar eu o numesc “Calea luminilor”.
Unii pomi din gradina mea, sunt așa de bătrâni încât li se usucă crengile, nu mai dau nici fructe. Primul semn care mă face sa sesizez uscarea este impotența și lipsa de sevă din care să înmugurească noi frunze/idei vorbind despre oameni!
Aceasta mă face să mă gândesc la noi și tinere plante, care trebuiesc în gradină/Țara, căci despre această gradină vorbesc, așadar mă preocupă grija de creșterea acestor tinere mlădițe ce vor aduce în continuare rod și înfrumusețarea gradinii dădătoare de viață! Căci este grădina noastră cea dovedită cu actele Istoriei din veacuri imemorabile, ce alte dovezi se tot caută dacă avem noi dreptul la pășunile mioritice!? Auzi-ne Doamne Dumnezeule Sfinte din Ceruri!
Se apropie ruperea, vânturile sunt și mai aprige, și înțelegem limpede ceea ce ne avertiza Bisericile, despre acea agresiune contra tinerilor mlădițe, contra acelor mlădițe cu misiunea naturală și sfântă a asigura continuitatea vieții grădinei Maicii Sfinte, a îngrijirii rădăcinilor/tradțiilor Neamului, căci tinerii sunt pomii acestei grădini romanești atât de necesară a fi îngrijită.
Calea luminilor se întrezărește, iată, fulgerele ce spintecă norii tulburi/apogeul uscării politice la popoare! Fulgerele din lume, lunecarea apelor și pământurilor, din orbecăirea “de-a baba oarba” între țările Europei, uscarea financiara a băncilor năpădite de corupții și înșelăciuni. Dumnezeu vede, și știe că, îndreptarea minților oamenilor lepădați de acea iubire, de acea cale a păcii din suflete, trebuiesc refăcute! Dumnezeu este Gradinarul cel harnic și sârguincios care va îngriji grădina Maici Domnului, curățind-o de uscături…, înșelătorii și îmbogățiri prin furturi, precum si de profeții mincinoși cărora le sclipesc ochii la vederea averilor, luxului și lenevirilor.
Să nu ne alipim întunericului, ci să observăm luminile adevărului ce se apropie!”
Părinților, și numai părinților le revine sarcina creșterii sănătoare a copiilor lor!”
Cu revoluțiile s-au văzut impacturile, întindeți-vă mâinile frățește cu cei de aproape sau de-departe, păstrați-Vă sângele și sufletele, iubiți-vă familiile, vatra, casa și masa, căci acestea merită marile sacrificii! Iar scaunele domniilor sunt în mâna lui Dumnezeu, păcatele sunt ale tuturor, răsplata nu a lipsit însă niciodată, chiar dacă vine mai încet ori mai cu răbdare, și să nu uităm căci acesstea, spun Sfintele Scripruri, pot ajunge până-n a patra generație a unui făcător de multe rele poporului sau aproapelui!” Și raiul și iadul sunt realități pământene, omul pământean și le face, căutând după bine dar dând răul altora!
”Conducătorul bun este acela care-și iubește sincer pe cei ce-i cârmuiește, iar pe vecinii săi cu ură nu-i vorbește, nici înșeală și nici asuprește”. (din scrierile vechilor cronicari).
( articol revăzut).
3/11/2024
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..