Ioan Miclău-Gepianu: CIOARA – satira dragostei –
Motto:
”…Învățați copiii să muncească, astfel vor ști și liberi
să trăiască”.
CIOARA
Vine cioara de la gârlă
Și se-așează pe un par,
Din gâtlej lăsând arar,
Câte-un croncănit amar.
Și părea cam zgribulită,
Sucea gâtul să sughită,
Căci în plisc o boabă are
S-o dea puiului mâncare;
Zboară iar, în val-vârtej
Cârâind doar din gâtlej,
Căci un urâcios de pui,
Își aștepta hrana lui;
Crăcănat și ciufulit,
Se bălăngănea-n picioare,
Frunzeje-i țineau răcoare
Să nu-l ardă sfântul soare.
Cioara vine,-i pune-n cioc
Boaba cea viețuitoare,
Urâciosul, însă, sare
Ca să-i șadă în spinare!
”Și matur să-i dea mâncare”.
*
GREȘELILE NATURII
Din piscurile-nalte, spălate de ploi reci,
Se sfarmă și se scurge nisipul pietrei seci
Și-nspre duioase văi, sălbatic vânt îl bate,
Secând izvorul molcom cu undele curate.
Și apele-nspumate alungă peste maluri,
Cu vuiet și mânie prădalnicele valuri;
Ai zice că Natura-și pierdu eterna lege,
Lăsând în urmă foamea și boala-galben rege!
Străvechi civilizații în vremi se ruinară,
Deși credeau c-al vieții izvoare le aflară;
În Univers se sparg comete-ncandescente,
E ordine or haos de lumi interferente?
O fi natura asta suroră cu minciuna?
Ori adevăru-i umbra ce n-a fost de când lumea!
Ca vulpea lui Esop, și lumea se tot plânge
Că strugurii-s tot acri, de nu-i poate ajunge!
O fi natura asta pornită pe greșeli,
De modru nu-i ca răul din cale să ți-l speli?
Alexandrescu-și cheamă cârdul de lupi și lei,
Dulăii și cățeii, boii și vițeii, e vremea pentru ei!
A dramei rege nobil britonul William,
Când sparse forma veche, privind pe-a lumii geam,
El spânzură tot răul în vârful de condei,
Chemând frăția-n națtii, cu sincere idei;
Goethe căta-n lume perfectele simțiri
Pumând pe-al nostru creștet cununi de trandafiri;
Veni și un Luceafăr cu graiul românesc,
Numind deșertăciune tot scopul omenesc.
Nici Dante nu se duse în iad să se inspire,
El își văzu ”Infernul” în trista-i viețuire!
– Oh, dulce-nțelepciune, departe ești de noi;
Se-ntinse și minciuna ca râia de la oi!
Și astăzi înțelepții pe loc bat pașii lor,
Din vreme ce omenirea aleargă cu mult dor,
Spre veșnice prăpăstii, cu mintea cugetând,
Cu ochii larg deschiși noi mergem spre mormânt!
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..