Motto:

„O, blagoslovit, cucuruz-mălai,

Că în țară stai

Și morții nu ne dai,

Că doar abrudanii de tine auziră

Și toți călărește venire,

Ziua și noaptea te căutară

Și pe Someș te aflară,

Pre tine te cumpărară”,

„Versul mălaiului”, text descifrat pe o carte veche, de către prof. dr. Aurel Socolan.

SEMNAL EDITORIAL –

ȘIȘEȘTI – MARAMUREȘ, ÎN VÂLTOAREA ISTORIEI

de GAVRIL BABICIU

„Comunicarea dintre oameni îmbracă cele mai diversificate metode, iar mijloacele modern reclama adaptarea la noua viteză de percepție. Principiul de bază în comunicare este: nu mult, sub aspect cantitativ, ci mult, cu înțeles de substanțial, considerabil”, (p. 5), notează, dr. Teodor Ardelean, în cuvântul de început denumit „Non multa, sed multum”,  al volumului „Șișești – Maramureș, în vâltoarea istoriei”, apărut, în condiții de excepție, la Editura Marist, Baia Mare, 2024, ISBN 978-606-8801-72-8, 484 p., și lansat într-un cadru festiv, zilele acestea, la Căminul cultural din aceeași localitate, în fața unui public foarte numeros, volum, girat, inclusiv de dr. Teodor Ardelean și prof. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârle. Fără doar și poate, trebuie remarcată prezența și implicarea primarului Ioan Mircea Tentiș, dar și a Consiliului local.

Primarul comunei Șișești – Ioan Mircea Tentiș, în cuvântul Domniei Sale, numit „Cunoscând trecutul putem gândi la viitor!”, afirmă: „Bazați pe realitățile trecutului istoric, șișeștenii, noi cei de azi, suntem chemați să ținem cont de tradițiile strămoșilor și moșilor noștri și să ridicăm nivelul de viață al tuturor locuitorilor acestei frumoase localități, Șișești-ul maramureșului. Multe și frumoase sunt realizările comunei Șișești din ultimul deceniu și stăruim cu hotărâre, ca pe baza experienței câștigate, să ne angajăm, cu toții, pentru modernizare, calitate și eficiență. Bunăstarea și armonia să guverneze comunitatea șișeșteană în viitorul apropiat și mai îndepărtat”, (p. 7).

Găvrila Mitrului Babd’ici, din Șișeștii Maramureșului – după cum se semnează, adică autorul în fapt – Gavril Babiciu, sub semnul unei scrisori, adunat din emoție și bucurie, încurajând această apariție aditorială pe care s-a muncit enorm de mult (ore, zile, săptămâni, luni, poate chiar ani), afirmă: „Știu! Nimeni nu este profet în satul lui. Când ești sincer și spui lucururilor pe nume, nu ești pe placul tuturor. Opiniile pro/contra sunt firești. Am învățat, studiat și aplicat normele în litera și spiritul Legii. Bunul simț și Buna mea credință a fost, este, va fi întotdeauna, mai presus. Acum, sau mai târziu, cei ce iubesc adevărul, se vor convinge de acestea! Am sădit pomi, am durat o casă, am familie, copii și nepoți. Mai înainte de a fi fost creștin, prin botez, am fost roman, prin naștere”, (p. 9).

Stucturat, în XII capitole, distincte, volumul se înscrie în „Cartea de aur a Cetății”. Cum este firesc într-un asemenea demers scriitoricesc, din întâiul capitol – Introducere, aflăm date și informații extrem de prețioase, de captivante (pentru un cercetător avizat, zic!, dar și pentru cititorul de rând), despre ceea ce a însemnat comunitatea Șișești de-a lungul veacurilor de existență – date despre evoluția acestui loc sacru sau sfânt, sursa bibliografică fiind una de maximă apreciere, iar munca de cercetare se definește prin responsabilitate și acribie, prin excelență. Oameni, fapte, trecut și present – cercetare, studiere, imensitate în documentele din arivă ce au fost parcurse – toate în spiritul unei munci responsabile, pentru că Gavril Babiciu nu a scris despre El, ci și-a asumat onoarea, cu demnitatea unui militar profesionist, demn și cu verticalitate, de a scrie despre toți și despre toate, în numele adevărului și având conștiința faptului că se scrie pentru a ne defni, a avea propria identitate. Gavril Babiciu – a scris despre tradițiile moșilor și srămoșilor noștri, aceasta fiind o datorie de onoare, a noastră, a tuturor – păstrarea comorilor din lada de zestre.

Volumul atrage atenția din multe puncte de vedere. Nu sunt în măsură de „a da cu presupusul”, vorba românului. Nu presupun, citesc și revăd istoria noastră – o istorie care ne definește. O istorie pe care trebuie să o cunoaștem. O istorie pentru care s-a vărsat sânge. O istorie pentru care s-a plâns și s-a jelit. O istorie pentru care s-a făcut jertfă. Gavril Babiciu, nu degeaba și-a numit volumul de față, „… în vâltoarea istoriei” – o definiție, care, din punctul meu de vedere, spune foarte multe – pornind de la substantivul „vâltoare”, dar și de la substantivul propriu „Șișești”.

Capitolul al II-lea, cuprinde „Date despre sau în legătură cu istoricul localității Șișești”, astfel: „Zona Șișești, propice habitatului uman”, „Șișeștiul – localitate din statul condus de Burebista”, „Șișeștiul – parte a statului dacia pe timpul lui Decebal”, „Șișeștiul în timpul primului Țarat Bulgar”, „Șișeștiul la finele milșeniului I e.n.”, sau „Șișești, localitate în Țara Chioarului din străvechiul Voievodat al maramureșului”, „Dependența satului șișești de orașele regale Baia Mare și Baia Sprie”, „Șilșeștiul pe timpul lui Mihai Viteazul” – sunt doar câteva referințe consemnate, lăsându-vă, Domniilor Voastre, adică Cititorilor, posibilitatea de a lectura fiecare detaliu. Și, vă spun că merită! Indiscutabil, când vorbești despre Șișești – oameni, fapte, istorie, sinceritate, putere și adevăr, te raportezi și la Părintele dr. Vasile Lucaciu (1852-1922) – supranumit „Leul de la Șișești”, unul dintre cele mai cunoscute și recunoscute personalitățiale națiunii noastre. Ce frumos ar fi, dacă, în cadrul orelor, în clasă,  preț de câteva minute, s-ar vorbi despre istoria noastră, istoria locurilor noastre – indiferent că am avea lecție de fizică, educația fizică, română sau biologie. Alături de pr. dr. Vasile Lucaciu, stau la loc de cinste Gheorghe Avram, Vasila Băban, Atanasia Demian, Constantin Dipșe sau pr. Demetriu Cionte, pr. Iuliu Șurani.

Capitolul al III-lea, se referă la „Așezare(a) geografică, denumire(a), vatra și hotarul satului Șișești”. Din acest capitol, aflăm date despre așezarea geografică, despre rețeaua de drumuri, despre atestarea documentară, despre „Toponimia cuvintelor Fișești și Șișești”, despre hotarul și vatra satului, despre ocupațiile șișeștenilor – a se vedea, din acest punct de vedere – tâmplăria, cărbunăritul, construcția caselor sau muncile la cuptoarele de var.

Capitolul al IV-lea, „Aspecte legate de starea socială a șișeștenilor” și se referă la drepturile care au fost restrânse mereu, impozite din cele mai grele, umilințele la care era supusă populația românească, obligația de a lucra pe moșii și multe alte aspect din viața locuitorilor.

Urmează capitolele V, „Vocația de-a fi militar a șișeștenilor”, VI – „Învățământ, cultură și sport” și capitolul VII – „Folclorul șișeștean”, de unde aflăm date și informații despre horile din sat – „sufletul țăranului roman”, jocul satului și strigăturile lui. Nici furca de tors sau caierul nu sunt uitate. Nunta – cu „t’emătorii și t’emătoarele” (chemători și chemătoare) – cei care sunt trimiși prin sat, pentru a chema/invita la nuntă. Umblatul la fete prin sat – este un obicei deja uitat. Sâmbra – alt obicei impotant din viața tradițională, și-a pierdut din semnificație dar și din spectacular. Portul șișeștean aparține Țării Chioarului – cu elemente precum – cioareci, gubă, sfetăr, obd’iele, pindileu sau zadie, clop sau cușmă – în funcție de anotimp. Chiar și despre „graiul șișeștenilor”, avem date și particularități notabile, inclusiv despre „vorbirea îndărăpt”, făcându-se rostire. Sărbătorile religioase au fost respectate și vor fi respectate mereu, șișeșteanul fiind un foarte bun creștin și un credincios – om al rugăciunii și al bisericii , prin definiție. Am să vă las Domniilor Voastre să parcurgeți și acest interesant capitol. Cu siguranță vă va încânta.

În capitolul VIII, se face referire despre „Șișeștiul – ieri și azi”, cu date despre evoluția organizării administrative, obiectivele turistice adevărate perle – Muzeul memorial „Vasile Lucaciu”, icoana „făcătoare de minuni”. Tot aici sunt aspecte legate de dezvoltarea economică a comunei, dar și aspect privind migrarea șișeștenilor.

Capitolul al IX-lea se referă la „Familia șișeșteană” – onomastica șișeștenilor, nume de familie frecvente întâlnite în comunitate, cu o Anexă foto foarte bogată, iar capitolul X – „Viața spiritual. Românii, popor și națiune creștină” – cu generalități despre credință și rit, religie și știință, creștinism, organizarea bisericească, greco-catolicismul, unitatea creștinismului sau biserica națională. Un subcapitol aparte este „Viața spiritual a șișeștenilor în evoluția istorică” – cu „ortodoxia în zona Șișești după anul 1918”, „religia șișeștenilor în perioada 1940-1945”, „confesiunea greco-catolică, trecută în afara legii”, „propovăduire, propagare, pșrozelitism și propaganda  în religia creștină”. A nu se uita, în evoluția comunității, din punct de vedere spiritual, disensiunile și atitudinile comportamntale între creștinii șișeșteni.

Capitolul al XI-lea se referă la „Satele comuni Șișești” – Bontăieni, Cetățele, Dănești, Negreia, Plopiș, Șurdești. În fine, cel de-al XII-lea capitol – „Localități legate de istoria Șișeștiului țși locuitorii lui” – Lucăceni, Dacia-Doba (SM), Traian, Tiream sau Tăuții de Sus.

Bucuros că sunt contemporan cu astfel de oameni-personalități ale culturii, ce fac cinste locului în care s-au născut, demne exemple de viață. Familia Babiciu, prin excelență, se înscrie în toate acestea – exemplu de urmat, exemplu de cinste și corectitudine, exemple în plan literar, cultural. Râvna și sudoarea Domniilor Lor, nu se va opri aici. Sunt convins că viitorul încă ne va surprinde cu alte și alte creații literare sau proiecte interesante care vor genera emoție și lacrimi de bucurie.

Personal, aduc un mare și din suflet MULȚUMESC – fam. Maria și Gavril Babiciu – pentru implicarea, încurajarea, sprijinirea sub multiple aspecte, a activităților culturale organizate în nume colectiv sau nume propriu. Amintesc, doar în acest an – 2024, implicarea sufletească de care am beneficiat, în organizare taberei literare „Oprește-mă, la tine, Maramureș! Oprește-mă, în tine, anotimp!”, (ediția 2024). Încă un mare și din suflet MULȚUMSC, îl voi adresa primarului Ioan Mircea TENTIȘ – tot așa, pentru implicarea, susținerea și primirea de care am beneficiat, în anul 2022, tot în contextul taberei literare amintite – (participanții în tabără, cu siguranță, nu vor uita detaliile!) – oameni, fapte, istorie – respect, apreciere, emoție.

Unul dintre cei care a „gustat” din roua emoțiilor lansării acestui volum – „Șișești – Maramureș, în vâltoarea istoriei”, sunt și eu. Au fost câteva ore de profundă trăire sufletească. Cu toții, ne-am încărcat bateriile de frumusețea evenimentului organizat, încât, spun, cu asumare, vorbele mele sunt sărace la câtă bogăție literară a fost atunci și acolo, mulțumind Bunului și Dreptului Dumnezeu că a învrednicit să ajung în Șișeștiul lui Vasile Lucaciu, dar și în Șișeștiul lui Gavril Babiciu.

Onorat să ascult girul dat acestui volum de cele două personalități maramureșene – prof. dr. Teodor Ardelean (Director general Biblioteca Județeană „Petre Dulfu”, Baia Mare și prof. univ. dr. Gheorghe Mihai Bârle), eveniment moderat, cu excelență, de către primarul Ioan Mircea Tentiș. Încântat de vocile excepționale ale celor care sunt în Corul bărbătesc din Șișești – sunteți un mare bravo!

Felicitări, tuturor! Felicitări, Șișești – vatră străbună!

Felicitări, șișeștenilor pentru această frumoasă identitate primită odată cu apariția acestui volum! Ați fost, sunteți și mereu veți fi de cinste.

Felicitări, Gavril Babiciu – sănătate cât încape într-o cetate! Felicitări, familiei care vă susține, încurajează, apreciază și vă cinstește – copiilor și nepoților! Doamne ajută!

Vasile Bele / UZPR

Chiuzbaia -15 septembrie 2024

N-am scris de mult…

(autor Vasile Bele)

N-am scris de mult cu rouă

și doare fiecare clipă

N-am scris de mult cu verde

și doarme în vânt

refrenul rugăciunii

N-am scris de mult în umbră

și doare dimineața

altui albastru trimis

în pribegie

N-am scris de mult în zâmbetul

adierii și nici în timpul

altor toamne care-și

arată ruginiul fraged

printre clipe țesute

cu lacrimi de bucurie

N-am scris de mult în verdele-miracol

al celuilalt anotimp

care își privește

în față nașterea unui zbor…

N-am scris de mult despre podul

cuvintelor ce se

întrupează în nuferi

N-am scris de mult nici despre valul

ce își așteaptă umbra

în răsăritul altei primăveri

N-am scris de mult în urma albastră

care își scaldă privirea

de catifea în tine vânt

N-am scris de mult în picurii de ploaie

care sunt trimiși în arșița

altui albastru cules din nerușinare

N-am scris de mult despre sărutul pământului

care-și leagă amintirea

de iubirea pentru rugăciune…

N-am scris de mult… și iată, azi, am scris!

Amurg cules din adieri de toamne…

(autor Vasile Bele)

Amurgul își plimbă

rugăciunea prin tâmpla

verdelui-miracol cules din

zâmbetul adierii altor toamne.

Doar privirea de catifea

își cheamă răsăritul nuferilor

în cuvinte nescrise încă

pentru a naște alte sărutări…

Roua necălcată își lasă

umbra viselor rebele

în câteva gânduri

care încă țes amintiri

pentru alte zboruri

Foșnetul de vânt

își culege amintirile cernute

dintr-un refren chemat în așteptare

fără dimineți triste…

Ascult glasul clopotului

din privirea tinereții mele

abia apoi voi începe să cern

anotimpuri netriste

care își scaldă privirea

în sinceritatea gândului

Zborul spre înnoptarea clipei

își adună visare din clipele

cu rost chemate să fie lumină

unui căutător de iluzii

doar în anotimp albastru…

Port vina de-a mă fi născut în lumea asta…

(autor Vasile Bele)

Port vină, sau e un păcat

de-i cred pe cei ce îmi vorbesc? Oi fi credul să prost de bun!

,,- Îi fi? Nu!”, îmi răspunde rouă necălcată.

,,Tu ești prea bun!”.

Ce pot să spun? Doar mulțumesc,

rouă, pentru că îmi lași pasul

plin de păcat

să te calce în fiecare dimineață!

Oi fi nebun! Eu sunt nebunul

care tace și crede…

Cred într-o lume bună

pusă cunună lângă izvorul sufletului

din care se naște zborul

fiecărui cuvânt!

Da! Știu… port vina de a mă fi născut

în lumea asta…

Port vină sau e un păcat

de îi aud pe toți cei ce mă mint?

,,- Îi fi, nebun? Nu!”, îmi deschide ochii

zâmbetul cules din glasul clopotului.

,,- Tu, ești prea bun!”, își continuă povestea,

după câteva cIipe de tăcere,

zâmbetul unei adieri…

Și cum ai vrea să fiu? Să fiu și eu…

să fiu un rău?, i-am scris pe umbră

din prima rugăciune.

Mi-au răspuns clipele altui ecou

prins între verdele-miracol al șoaptelor

și albastrul zorilor

,,- Nu! Tu, nu poți fi rău!”…

Da! Știu… port vina de a mă fi născut

în lumea asta…

Și de mă voi mai naște a doua oara

tot așa aș fi!

Semnalare editorială:

REVISTA „AMURG SENTIMENTAL”

Bucuros de încă o realizare literară! Sunt inclus cu câteva poezii în revista „Amurg sentimental” – revistă de literatură, informare și divertisment – Anul XXX, Nr. 8 (352), august 2024, „fondată în 1995 de poetul Ion Machidon și nu aparține vreunui partid politic sau vreunei instituții, indiferent de forma de proprietate, de stat sau privată”.

Din cadrul colectivului de redacție fac parte: Ion Machidon (director), Iulian Machidon (redactor-șef adjunct) și Mircea Tutilă, Aurelian Moldoveanu, Cristian Matei, Octavia Crăciun, Mihai Istudor – redactori. Felicitări acestui minunat colectiv de redacție pentru condițiile de excepție în care apare această revistă.

Din cuprins:

Ion Machidon – „Uciderea lentă a spiritului uman”, „De la alfa… la omega. Protest cultural contemporan” și „Iarbă uscată înverzind din singurătatea morții sale poetice”;

Ovidiu Țuțuianu – „Un tenor cu glas liric, platinat – Florin Diaconescu (evocare)”;

Maria Teodorescu Kristiansson, Teodor Gherasim Nistor, Gabriela Alef și Mihai Istudor – poezii;

Miron Țic – „File de istorie, File de viață”;

Mariana Popa-Potaisa – „Chilia părintelui Arsenie Boca săpată în stâncă”;

Ioan Căprăroiu, semnează câteva pamflete;

Prof. Octavia Crăciun, scrie despre „Eliazar Lotar Teodorescu – secretul lui Arghezi”;

Mircea Tutilă, Vasile Bele, Neforcoș Călmățui, Cornelia Băzgan Anastasiu, Dorina Georgescu, Nicoleta Drăgan Bucșă, Cristian Matei, Maria Ioana Vasiliu, Valeri Toderici și Ovidiu Țutuianu – poezii;

Victoria Maria Pripon, vorbește despre „Rugăciunea – izvorul cunoașterii”, iar Ioan Ursu, face un semnal editorial al volumului „Călit la focul durerii”, autor Ion Machidon, „… un «Lacrimosa-requiem» închinat Mamei Eterne”;

Poetul Ion Machidon, realizează un interviu cu poeta Dunia Pălăngeanu – „Interviu, Bookfest, 1 iunie 2024. Standul Editurii Amurg sentimental”;

Adriana Apostol ne dăruiește câteva fabule. De remarcat „Elefantul și furnica”;

Elena Căpățînă, ne spune că: „Prometeu a fost dezlănțuit!”, iar consilierul juridic Dragoș Alexe, scrie despre „Tata, paznic la cireșe”. În final, sunt semnalate câteva „Din cărțile cu autograf sosite la redacție pentru scriitorul Ion Machidon, directorul revistei Amurg sentimental”. Iată câteva referințe: Bianca Andreea Niță – „Glasul iubirii și al răzbunării” (roman), vol. I și II;

– Adriana Apostol – „Despre stele și visuri rebele”;

– Cornelia Anastasiu – „Între cer și pământ”, vol. 1;

– Constantin Mărăscu – ,„Sfinți fără aureolă”;

Traian Vasilcău – „Inscripții pe Etern”.

Vasile Bele, UZPR

Chiuzbaia, 29 septembrie 2024

by

Referinţă Bibliografică

VASILE BELE: SEMNAL EDITORIAL – ȘIȘEȘTI – MARAMUREȘ, ÎN VÂLTOAREA ISTORIEI de GAVRIL BABICIU/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 15 octombrie 2024