La izvor cu dulce apă
La izvor cu dulce apă, dorul mână cu-nsetare,
Dalba ciută și regina tainei codrilor adânci,
O scântee, o fantasmă, punct rostogolit din zare
Pare-a fi când ea coboară la izvorul dintre stânci.
Lăsa-ți mintea-mi să alerge după ochii cei albaștri,
Ale muzei ce-și mlădie trupul pe un vers de aur,
Chiar de urmele-i mor duce spre al templelor sihaștri
Ori de spini va fi cununa pe-al meu creștet pusă laur.
Căci totuna-mi este mie de mă lauzi ori mă blestemi.
Nici viața n-are farmec, nici folos de-i cu-ntristare.
Așadar, lăsați-mi soarta s-o ridic deasupra, peste-mi,
S-apuc polii și văzduhul, cerul reflectat în mare.
Însă-n codrii căprioarei v-aș ruga să nu intrați
Îniainte ca din inimi răul să îl deșertati,
Astfel cerul cel albastru nu cumva să-l tulburați,
Nici izvoarele ce picur printre falnicii Carpați.
Eu am stat la paza porții marei Europe-n vremuri,
Am oprit hoardele lumii cu-a lor cruzi năvălitori,
De se depănau ca firul unor nesfârșite ghemuri,
Însă în Carpați găsiră bravi Români apărători!
La izvor cu dulce apă, dorul mână cu-nsetare
Dalba ciută și regina tainei codrilor adînci,
O scânteie, o fantasmă, punct rostogolit din zare,
Pare-a fi când ea coboară la izvorul dintre stânci.
2005
Autosugestia
Motto:
”O literatură sănătoasă ne aduce sănătate,
poate vindeca multe boli prin frumusețile creației literare.
Deci să nu uităm CARTEA”. I.M.Gepianu
Autosugestia este vorbirea
Cu îngerul tău nevăzut,
Nu-s vorbele buzelor
Ci chemarea izvorului mut.
Autosugestia este rugăciunea,
Solia ce-aduce speranța cea bună,
Ea vine pe-un drum celestial,
Visele iubirii și-a vieții le adună.
În acestea cuprinde-se totul,
Ea vindecă boli și-ntristare,
Reface superba minune,
Ființei dând nouă-nălțare.
*
Autosugestia poate fi însă,
Și cea mai crudă-nșelare,
Când vine pe-a răului cale,
Aduce mai neagră-ntristare.
Nu te lăsa gândirilor rele,
Nu despera, nu ești răpus,
Autosugestia binelui tău,
Te va ridica din ce în ce mai sus!
2017
Din câte știu și îmi aduc aminte…
Din câte știu și îmi aduc aminte,
Pe omul cel cuminte,
Eu niciodată n-am batjocorit;
Dar mă-ntristam, nemulțumit,
De omul care minte
Și-atuncea eu mă certam în gândul meu,
Așa, fără cuvinte.
Căci toți suntem plagiatorii
Ai vremilor trecute,
Căci toate vin precum un nor,
Le intuim și zicem noi că-s aprior gândite;
Și eu iubesc prezentul și-am sincerul meu dor
A fi alături de cei ce intuie și-aleg mai drept
Un Viitor!
21/05/2024
ora 2 a.m.
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..