IOAN MICLĂU-GEPIANU : LIMBA ROMÂNEASCĂ – PREȚIOASĂ DĂRUIRE DIVINĂ!

Limba Românească este prețioasa dăruire divină, roditoarea veșnicei reânvieri de Neam dăruită de Dumnezeu! Aceasta este o limbă cu rădăcini străvechi, așa cum spun Istoriile, rădăcini din care încă au crescut multe alte și frumoase limbi de popoare. Sfânt este acest neam al Românilor, roditor Eden îi este pământul așezat între râurile cu izvoarele lor carpato- dunărene. Însăși această tainică Românie, cum o definea cărturarul eminent Artur Silvestri, este taina sufletului neamului, care se adeverește prin graiul limbii pe care o vorbim.

Orală sau scrisă, sculptată sau pictată, cântată sau în scrierile istorice și literare redată, limba românească ne este viul prin care inspirăm credința noastră creștină întotdeauna, purtăm visurile străbunilor noștri spre infinit.

Precum o piatră de hotar am avut întotdeauna o intelectualitate românească prin care se purta grijă acestei limbi naționale. O îngrija prin legile ei gramaticale, o înfrumuseța cu simțirile cele mai gingașe și creștinești în dulcile ei exprimări, curate și nesctricate.

Mihai Eminescu a fost florarul îngrojitor al grădinei noastre lingvistice, a curățat  și șlefuit o limbă ca un cântec, ca un fagure de miere, a înălțat-o între celelalte limbi create de Dumnezeu, fiindcă o iubea.

Așa să facem și noi azi! De Eminescu să nu ne despărțim! Dumnezeu întotdeauna ridică mereu pietre de hotar ale românismului, chiar dacă momentan bântuie furtuni de tot felul, fiindcă nu este acest Neam lipsit de rădăcini sănătoase, care nu vor lăsa nescrise zilele istoriei limbii și a românilor cu privirile lor spre viitor.

Căci Limba Românească nu iese decât odată cu sufletul, cu sângele, fiind sigur că mor fericit prin iubirea limbii mamei mele, dăruită de Dumnezeul Neamurilor,  a Limbilor ce trebuiesc respectate și prețuite deopotrivă.

*

CUVINTE DE ÎNȚELEPCIUNE DIN – SCRISOAREA  PASTORALĂ – VIRTUALĂ – a Preotului, Prof. Dr. Alexandru Stănciulescu-Bârda.

Arhiepiscopul Iustinian Chira- Convorbiri în amurg, Ed. Dacia, Cluj-Napoca, 2006, pag. 65. : ”… Inima e prea puțin pentru a îngloba tot sufletul. Sufletul există și-n ultima celulă din organismul uman. Sufletul este în tot corpul viu, 99% din organismul omului e suflet. Doar 1% este mineral, că de aceea ochii văd și de multe ori poftesc .

Prof. Zoe Dumitrescu-Bușulenga: ”… Pentru că intrăm în zona compiuterului, am pierdut plăcerea de a citi. Eu sunt un cetățean al Galaxiei Gutenberg.   Umanismul culturii se sprijină pe lectură, nu pe imagini fugitive. Lectura îți lasă popasurile necesare pentru reflecție, pentru meditație. Pierderea obișnuinței lecturii este pericolul cel mai mare care amenință planeta, pentru că slăbește intelectul, puterea de gândire, și te face să uiți limba. Chiar și eu, după ce am stat cinci ani în Italia, la întoarcere a trebuit să pun mâna pe Eminescu și pe Sadoveanu, ca să-mi refac limba.

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București, 2005, pagina.436 : ”…CUVÂNTUL CREATOR. Și în gura noastră cuvântul este creator, formând sunete articulate; o dată cu cuvântul iese duhul viu al omului, care nu se desparte de gând și de cuvânt. După cum vedeți, cuvântul prin însăși natura sa este creator chiar și în noi. Atunci de ce mai suntem neâncrezători și sceptici față de forța creatoare a cuvântului? De pildă, când ne rugăm, de ce nu suntem convinși că această slujire prin cuvânt ne aduce negreșit milostivirea Stăpânului? Fiindcă cuvântul își creează mereu trup sieși. Sunetele distincte, vorbele puse pe hârtie, cărțile nu sunt oare carnea în care s-a îmbrăcat cuvântul?  Dar noi –  n-am ținut seama de aceasta, am ajuns să credem că este ceva ce nu merită o prea mare atenție. Nu numai firea dumnezeească este creatoare, ci, prin darul dumnezeesc, și firea creaturilor Sale însuflețite, cu călăuzirea lui Dumnezeu, Care a spus: ”Creșteți și vă înmulțiți” (Facerea 1, 28). Sub puterea lui Dumnezeu, sufletele creaturilor însuflețite își cresc loruși  trupuri. Astfel, oamenii prin puterea pe care le-a dat-o Dumnezeu cresc și se înmulțesc pe pământ până în ziua de astăzi. Oamenii și animalele își fac cele de trebuință vieții, dar mai ales omul, creatura prin excelență născocitoare, care uimește prin creativitatea sa infinită în toate domeniile. Deoarece Dumnezeu- Cuvântul este Creatorul omniprezent, faptele Sale sunt răspândite pretutindeni, deși nu la nesfârșit; crează, face și, dacă este de trebuință, preface.

Zoe Dumitrescu Bușulenga: -Dragoste și dezmăț – ”…Nu am prejudecăți de nici un soi, dar felul în care ne purtăm ucide frumusețea. ”Trupul este cortul lui Dumnezeu”, a spus Pavel. Ce facem noi cu el? Îl expunem, ca pe o bucată oarecare de carne. E cumplit. Cumplit este și aceea ce s-a întâmplat cu relațiile dintre femei și bărbați. După părerea mea, aici s-a săbârșit o crimă. Fiorul primei întâlniri, dragostea, așteptarea căsătoriei, toate astea au dispărut. Ce se întâmplă cu noi? Eram un popor de țărani cu frica lui Dumnezeu. La sat încă s-au mai păstrat bunele obiceiuri. Oamenii nu sunt bântuiți de patima cărnii care se expune. Nu se vorbește urât, și asta e bine. Mântuitorul este în noi, e lumina necreată, și noi îl pironim cu fiecare cuvânt al nostru, rău sau murdar.

Sfântul Ioan din Kronstadt, Viața mea în Hristos, traducere de Boris Buzilă, Ed. Sophia, București,2005.pag.257. Kilometrajul Inimii:  ”…Căutați mai întâi Împărăția lui Dumnezeu și dreptatea Lui și toate acestea se vor adăuga vouă” (Matei 6,33). Cum, în ce chip să cautăm mai întâi Împărăția lui Dumnezeu? Iată cum. Să presupunem că vrei să faci un drum undeva, pentru o treabă oarecare, mergând pe jos, cu un vehicul sau pe apă; roagă-te lui Dumnezeu să-ți călăuzească mai întâi căile inimii și după aceea pe cele ale călătoriei pe care vrei să o faci, să te îndrepteze mai întâi pe căile vieții, potrivit poruncilor Sale. Trebuie să dorești aceasta din toată inima și să te rogi de mai multe ori în acest sens lui Dumnezeu. Cunoscându-ți dorința sinceră și strădania de a-I respecta poruncile, Dumnezeu îți va îndrepta, puțin câte puțin, toate căile tale.

Arhiepiscopul Iustinian Chira, Cuvintele Părintelui – un ghid al frumuseții lăuntrice, Ed.Mega, Cluj-Napoca, 2009, pag. 16, CARTEA: ”…Gândurile scriitorilor, ca toate gândurile mari, ca toate paginile serioase ale cărților bune, sunt crâmpeie rupte din sufletul celui ce le-a creat și de aceea aceste gânduri se citesc cu sfială și nu în fugă, ca o reclamă ieftină și banală. În vechime, orice carte era considerată sacră, chiar dacă nu avea nimic religios în ea și era citită și ascultată cu un fior de sfințenie. O carte este o ființă vie. Când pun mâna pe Sfânta Scriptură, e un contact direct cu Dumnezeu, cu Moise, cu Proorocii, cu Apostoli…

Prof. Zoe Dumitrescu-Bușulenga, Poezia, ”…Pentru mine, marea poezie a fost întotdeauna baia de frumusețe în care m-am cufundat când am avut nevoie de intrarea în altă dimensiune. Poezia ține, după părerea mea, de partea cea mai ascunsă, cea mai intimă a ființei noastre. Poezia  echivalează aproape cu o rugăciune. În poezie te cufunzi pentru a te întoarce cu frumusțe. În rugăciune intri  pentru a te integra absolutului.

Sfântul Ioan din Kronstadt, Necuviința: „Cine este necuviincios cu oamenii va fi necuviincios și cu Dumnezeu. Respectă în om chipul lui Dumnezeu, măreția și splendoarea sa neprețuită, rabdă cât poți de mult greșelile și rătăcirile omului căzut, pentru ca și Domnul să ți le rabde pe ale tale. Vrăjmașul neamului omenesc și a lui Dumnezeu, nefiind în stare să-și verse răutatea asupra lui Dumnezeu, caută cu orice chip să și-o verse asupra omului – chipul lui Dumnezeu – și,  o dată cu aceasta, toate gunoaiele sale: întunericul, trufia, invidia, pe care le-ar dori intrate în om. Respectă omul, mântuiește-l, păzește-te pe tine însuți, nu te enerva, nu fi rău, pizmaș, nu ofensa, nu minți, nu curvi, nu fura…”

*

Cugetări  și Maxime Pentru Viață – Antologie de cugetări și maxime alcătuită de Mireopolitul NIFON CRIVEANU – Ediție îngrijită, prefață și indice tematic de Pr. Prof. Dr. AL. STĂNCIULESCU BÂRDA Editura ”CUGET ROMÂNESC” , 2008.

MAMA – O mamă bună prețuiește cât o sută de învățători. Împăratul Napoleon I întreabă odată pe-o doamnă de la curtea sa: ”Ce lipsește pentru a da oamenilor o bună creștere?”  ”- MAME” – răspunse doamna. Răspunsul îi plăcu mult împăratului. ”- Da, da, zise el, în această vorbă mică se cuprinde o înaltă școală de bună creștere. Aveți grijă, așadar, să formați mame, care să știe a da o bună creștere copiilor lor!” 

-”Profesorii buni fac școlari buni, numai mamele  bune fac oameni buni”. Aime Martin

-”De voiți ca bărbații să fie buni și virtuoși, învățati pe femei ce este mărirea și virtutea”. J.J. Rousseau

-”Viețile noastre cele mai mari încep din cea mai fragedă copilărie, iar îndrumarea de căpetenie a noastră e în mâinile mamei”. Montaigne

  ”  Cine este stăpânit de părerile mândriei  nu mai găsește pace, până când nu-l înghite pământul”. C. Negruzzi

-” Mândria unui om îl scoboară, dar cine este smerit cu duhul capătă cinste”.( Proverbe.XIX, 25).

Ioan Miclău-Gepianu

23/05/ 2022

by

Referinţă Bibliografică

IOAN MICLĂU-GEPIANU : LIMBA ROMÂNEASCĂ – PREȚIOASĂ DĂRUIRE DIVINĂ!/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 24 mai 2022