Melodii din Univers
Line sunete eterne,
Melodii din Univers,
Vin duios și melancolic,
Iar auzu-mi fin le cerne
Așezându-le pe vers.
Freamăte viori de vânt
Cu suspine-n loc de graiuri,
Par chemări ale iubirii
Unor depărtate raiuri,
Cu grădini ca pe Pământ.
Lui Ikarus i-am dat gândul,
Și chemat-am pe Orfeu,
Acel Trac, zeul cântării,
Taina s-o dezlege-i cer,
Taina ce o poartă cântul…!
Prin stejari înalte lire
Ce-ntind corzile de ramuri,
Lăsând frunzele să sune
A Naturii idealuri;
Zeul răspundea subțire:
Vrei tu dar, urmaș nevrednic,
Să vezi ce ochiul nu vede,
Ce urechea nu-nțelege?
-Geamăn codrului te prinde
Și alege-ți-l de sfetnic.
-Ce e-n jurul tău e-n toate,
Cu același plin în spațiu,
De vibrări se mișcă piatra,
Crapă-n melodii și-n luciu
Al Creației dulci șoapte.
Dar în toate stă cel Sfânt,
Duh al vieții unduioase,
Iar întunecimea-i somnul,
Unei nopți orgolioase
Pe Pământul nostru strâmt.
Line sunete eterne,
Melodii din Univers
Vin duios și melancolic,
Iar auzul le discerne,
Așezându-le pe vers.
*
Zorii zilei
Zorii zilei când desfiră
Haina nopții ferecate,
Mierlele-n desiș se miră,
Șuierând prin vreji uscate.
Însă aste vreji și ramuri
Ce-n noapte par dezgolite,
Rând pe rând s-or face daruri
Cu arginturi poleite.
Când a soarelui vii raze
Ce străbat prin neguri sure,
Reflecta-va-n mii de raze
Roua-ntinsă pe pădure!
*
Lacrima
E lacrima rod al simțirii
E sângele alb al iubirii.
Izvorul în creier îl are –
Știa-i asta, tu suflete oare
Știai că ea cade ca focul
Și-n inima mare își sapă doar locul,
Cum sapă lumina în aștrii,
Secătuind o lumină din ochii albaștri?
Dar e și rod al simțirii ferice,
În inima mare lumini să ridice,
Tot lacrima vine cu izul ei bun;
Depinde ce-n creier oamenii-și pun !
*
Am găsit o floare rară
Am găsit o floare rară
Și am pus-o la fereastră,
Fie iarnă, fie vară,
Nu-i chip să se ofilească
Am găsit-o sus pe munte
Și-am adus-o prin câmpie,
Unde peste râu, o punte,
Las-mioarele să vie.
Și-am luat floarea cu mine –
Tot la farmece mă-mbie,
Dintr-o Țară mult prea dragă.
Ce mi-e dragă mie!

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..