Your message has been sent, you will be contacted soon
Revista Armonii Culturale

Call Me Now!

Închide
Prima pagină » Poezie » IOAN MICLĂU-GEPIANU: OVIDIUS LA TOMIS* (Versuri revăzute și adăugite)

IOAN MICLĂU-GEPIANU: OVIDIUS LA TOMIS* (Versuri revăzute și adăugite)

OVIDIUS LA TOMIS*

(Versuri revăzute și adăugite)

*******************

O lume nouă apăsa

Păgânătatea veche,

Și-un drum creștin se-ntrevedea

Cum la zenit răsare-o stea

Drept zorilor pereche.

Se prăbușeau toți zeii mari,

Tot Panteonul din Olimp,

Când omul a-nțeles chemarea cea de sus

De unde Tatăl ne-a trimis pe Fiul Său Iisus

Să știm și noi cine suntem!

Și viața de unde o avem!

Chemați suntem deschis și deopotrivă,

Nu prin ferestre sau cu perdea închisă;

E Duhul viu atotcuprinzător,

Iar omul modelat de Sfântul Creator!

Iisus e Orizont,

Secantă între două lumi,

O lume ce cădea

Și una ce abia năștea,

Cu zorii ei cei buni!

Uimit, Ovidius luă

Pe Jupiter de coarne,

Căci prea trăgea zeul la rele,

Când nimfele le preschimba-n vițele.

Iar Juno rătăcea-mprejur,

În brațe-avîndu-l pe Mercur!

Dar pentru asta poetul, socotit sinistru,

Fu repede trimis în depărtări

La Tomis, la gurile năvalnicului Istru,

Căci zeii au de-apururi visări de răzbunări!

(* Constanța de azi)

*************

Ioan Miclău-Gepianu

Facebooktwitterby feather