Sorin Cerin

 În 2003 tocmai am terminat de scris manuscrisul la romanul Destiny. Pe vremea aceea încă lucram pe hârtie cum s-ar spune, adică scriam cu stiloul pe coli de caiet, pe care le dădeam unei dactilografe care să dactilografieze manuscrisul la mașina de scris. Pe urmă am căutat o editură. Am aflat adresa editurii Paco din cartea de telefon, unde am căutat cuvântul editură. Mi-am notat-o împreună cu numărul de telefon. Am sunat la Paco și țin minte că mi-a răspuns o femeie spunându-mi că directorul editurii se numește Victor Achim și nu este pe moment la sediu, dar sa sun peste o oră că sigur îl voi găsi. Am sunat, și la telefon mi-a răspuns o voce gravă, bărbătească. Era domnul Achim. M-a invitat să merg la editură cu manuscrisul dactilografiat. Odată ajuns la editura care-și avea sediul pe strada Cristofor Columb din București, l-am întâlnit pe domnul Victor Achim, cel care conducea destinele acestei edituri. Era un barbat grizonat, în jur de șaizeci de ani, de statură medie. I-am spus că vreau să public un roman la editura dânsului. Mi-a cerut manuscrisul dactilografiat și mi-a spus că îl va citi iar dacă va considera de cuvință să îl publice vom semna un contract. Am așteptat o săptămână și niciun răspuns, Abia după mai bine de o lună sunt chemat la editură, unde am fost  întâmpinat de domnul Victor Achim. Mi-a spus că în urma lecturii manuscrisului este de acord să mi-l publice, urmând ca dreptul meu de autor să fie de doar cinci procente întrucât piața editorială trecea printr-o perioadă grea. Se întâmpla în anul 2003. Acele cinci procente urma să le primesc în urma vânzării cărții mele. Așa am publicat prima mea carte de debut în anul 2003. Pe urmă au urmat alte cărți publicate de editura Paco, în exact aceleași condiții ca și prima carte, adică prin contract semnat în urma lecturării, unde primeam un anumit procent provenit din vânzarea cărții în cauză. Astfel au apărut volumele mele de aforisme, „Revelații”, „Nemurire”, „Învață să mori”, „Rătăcire”, „Libertate”, „Cugetări esențiale”, „Dumnezeu și Destin” dar și volumele de poezii precum „Poeme de dragoste”, „Templul inimii”, „Suflete pereche”, „Eram marile noastre iubiri”, „Adevăr, Amintire, Iubire”, „Legendele sufletului”, „Inimă de piatră amară”, „Umbrele inimilor”, „Parfum de eternitate”, „Memento mori”, „Adresa unei cești de cafea”, „Alegerea Mântuitorului”, „Cuvântul Lui Dumnezeu”, „Facerea lumii”, „Politice”, „Îngeri și Nemurire”, „Prin cimitirele viselor”, „Moarte”, „Liberul arbitru”, „Non-Sensul Existenței”, „Iluzia Vieții”, „Ploi de foc”. Toate aceste cărți au fost publicate numai pe cheltuiala editorului Victor Achim, cu care semnam de fiecare dată, la fiecare carte în parte, un contract de drepturi de autor, unde la început îmi revenea procente începând cu cinci la sută, pe urmă de zece la sută, ajungând în cele din urmă la procente de douăzeci la sută din vânzarea cărților. Am zeci de astfel de contracte semnate cu domnul Victor Achim, un editor care a făcut atât de mult bine pentru  literatura română contemporană și căruia îi datorez în cea mai mare măsură devenirea mea ca scriitor. La fel de mult, poate, pe cât de mult m-a ajutat soția mea Dana Cristina Gorincioiu, ce a fost mereu alături de mine și m-a susținut dându-mi încredere în mine. Tot soției mele Dana Cristina Gorincioiu îi datorez și traducerea în limba engleză a celei mai mari părți a operei mele. Știu, că sunt unii calomniatori care din diverse motive josnice afirmă că mi-aș fi plătit publicarea cărților la editura Paco. Fac această dezvăluire aici, în mod public, întrucât țin să le amintesc tuturor celor ce cred că aș fi plătit vreodată editurii Paco pentru opera mea,  că eu, Sorin Cerin, nu i-am dat niciodată vreun ban domnului Victor Achim, coordonatorul și directorul editurii Paco sau vreunei alte persoane din cadrul editurii Paco, pentru a publica vreuna dintre cărțile mele la editura Paco, în schimb editura Paco mi-a dat de atâtea ori banii proveniți din drepturile mele de autor, ca urmare a vânzării cărților mele în librării. Pe vremea aceea, acum douăzeci de ani piața cărților era cu totul alta. Existau multe librării care s-au desființat, odată cu apariția internetului. Piața cărții tipărite a falimentat exact ca și piața presei tipărite. Cine mai cumpără azi ziare de la chioșcuri? Aproape nimeni, fiindcă marea majoritate a oamenilor le citesc direct de pe internet. Scriu acest articol despre viața mea, ca să se știe de către criticii și istoricii literari, modul în care mi-au fost publicate cărțile la editura Paco. Toate au apărut pe cheltuiala editorului, în urma semnării unui contract prin care mi se dădeau anumite procente din vânzarea cărții, ce reprezentau drepturile mele de autor. Editura Paco proceda la fel și cu ceilalți autori. Nu cred să existe vreun autor care să fi publicat vreodată la editura Paco și să afirme că a dat bani pentru publicarea cărții lui. Dacă ar exista așa ceva, să vină și să spună răspicat publicului, cum se numește și  ce carte a publicat. Dar așa ceva nu există fiindcă știu sigur că domnul Victor Achim suporta pe propria lui cheltuială tipărirea cărților, întrucât de fiecare dată semna cu autorul un contract de drepturi de autor din vânzarea cărților. Mai mult decât atât, editura Paco a publicat și autori din alte țări, ale căror cărți erau traduse în limba română tot pe cheltuiala editurii Paco dar și opere al scriitorilor clasici români sau universali pe care, pe cei din urmă,  editura Paco îi traducea. Este ușor să denigrezi o editura tradițională, poate, ultima editură tradițională din România, întrucât toate celelalte sunt subvenționate sub o formă sau alta sau cer bani autorilor. Despre cărțile mele apărute la editura Paco au scris unii dintre cei mai importanți critici literari români precum Alexandru Cistelecan, Elvira Sorohan, Maria Ana Tupan, Ion Dodu Bălan, Adrian Dinu Rachieru, etc., unii remarcând calitatea scrisului meu și din punct de vedere gramatical. Știu că în volumul meu de filozofie denumit Coaxialismul, pe care l-am publicat la editura Paco, există anumite pagini îngroșate cu bold, anumite expresii mai greoaie care uneori scapă limbii române, dar acest fapt mi se datorează mie în exclusivitate și nu editurii Paco. Spun acest lucru fiindcă am cerut în mod expres editurii Paco să nu-mi editeze absolut nimic la cartea intitulată Coaxialismul, întrucât vreau să las acest lucru unei edituri specializate în domeniul filozofic, deoarece orice intervenție neprofesională ar prejudicia Coaxialismul. Știam că editorii de la Paco, cei care îmi făceau de regulă editarea cărților mele de poezie de exemplu, erau specialiști în domeniul literar, al filologiei și nu al filosofiei care este cu totul altceva. De aceea a apărut astfel Coaxialismul, întrucât am cerut eu, Sorin Cerin,  editurii Paco, ca volumul  Coaxialismul,  să apară needitat, și nicidecum că editura Paco ar fi în ansamblul ei o editură deprofesionalizată, cum sunt astăzi aproape toate editurile din România. Țin minte și acum, motivul pentru care domnul Victor Achim a dorit să publice neapărat Coaxialismul. Mi-a spus că dorește să îl publice fiindcă este istorie! Scriu toate aceste pagini despre editura Paco, pentru a rămâne în istorie adevărul despre această editură și nu calomniile care i se aduc acestei edituri de către tot felul de persoane josnice, care nu suportă activitatea fructuoasă a acestei edituri sau modul cum este apreciată opera mea de către cei mai importanți critici literari contemporani. De obicei acești calomniatori sunt persoane care au publicat întreaga lor viață numai pe banii lor și nu suportă că există cineva care a publicat numai pe banii editorului cum este Sorin Cerin, adică eu. Vreau ca adevărul să iasă la lumină iar istoria despre persoana mea să fie o istorie adevărată și nu una falsificată, măsluită de către tot felul de detractori neaveniți. Calomnii asemănătoare sunt și cele legate de criticii literari. Unii ticăloși susțin că i-aș fi cunoscut pe criticii literari și că de aia au scris despre opera mea. Unicul dintre toți criticii literari cu care am vorbit personal și i-am înmânat cărți este Theodor Codreanu dar și dânsul a scris despre Coaxialismul, carte despre care nu m-aș fi așteptat să scrie, fiindcă nu i-am cerut să scrie nimic despre Coaxialismul, această carte fiind aleasă de dumnealui, fapt care m-a uimit. Vreau să dezvălui publicului, că nu i-am cunoscut vreodată personal pe toți ceilalți criticii literari care au scris despre mine. Nu i-am văzut niciodată pe Alexandru Cistelecan, Elvira Sorhan, Stefan Borbely, Ion Dodu Bălan, Henrieta Anișoara Șerban etc. Vreau ca publicul să știe,  că nici măcar nu le-am cerut vreodată ce și cum anume să scrie. Vreau să dezvălui public că lui Alexandu Cistelecan, ca și Elvirei Sorohan cât și altora,  nici măcar nu le-am spus despre ce carte anume să scrie. Nici acum nu știu exact de unde au procurat cărțile. Vă dați seama ce surpriză mi s-a făcut când am aflat că opera mea este recenzată de către cei mai importanți critici și istorici literari ai României fără ca eu să le cer acest lucru, fără ca eu să le indic o anumită carte? Fără ca eu să le trimit cărțile care să fie recenzate. Niciodată nu i-am spus vreunui critic literar ce să scrie despre mine. Dezvălui public că niciodată dar niciodată, nu am oferit ceva unui critic literar, mă refer la bani sau alte foloase materiale, nu am cunoscut vreodată personal marii critici literari care au scris despre mine, nici înainte de a scrie și nici după ce au scris. Tot ceea ce au scris despre mine criticii literari, a fost total  independent de persoana mea, a fost numai și numai  alegerea dumnealor.

Sorin Cerin

by

Referinţă Bibliografică

Editura Paco, domnul Victor Achim și cum am devenit scriitor/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 26 septembrie 2022