Editura Paco, domnul Victor Achim și cum am devenit scriitor

 Rareori mi-am dorit sa scriu ceva despre propria mea viață, în schimb adeseori, am ales să-mi mistui sufletul pe jarul aprins al poeziei. Mulți au făcut afirmații despre viața mea fără să o cunoască cu adevărat. M-am născut la granița dintre toamnă și iarnă pe data de 25 noiembrie 1963 în orașul Baia Mare, un orășel miner din nord vestul României.  Am venit pe lume odată cu prima ninsoare. Din punct de vedere fizic am 189 cm, 93 kg, păr șaten, acum grizonat, cândva îmi plăcea să-l vopsesc în negru. În anul 2022, luna februarie,  am aflat  în urma unor teste ADN făcute de către compania My Heritage, ca sunt:  61.0% balcanic, 27.5% grec, 7.7% turc și 3.8% evreu așchenze. Nu știu cât de importante sunt toate acestea față de sufletul meu, cu care am scris paginile atâtor volume de poeme, aforisme sau filozofie. Poate o să vă întrebați cum anume am debutat?

În 2003 tocmai am terminat de scris manuscrisul la romanul Destiny. Pe vremea aceea încă lucram pe hârtie cum s-ar spune, adică scriam cu stiloul pe coli de caiet, pe care le dădeam unei dactilografe care să dactilografieze manuscrisul la mașina de scris. Pe urmă am căutat o editură. Am aflat adresa editurii Paco din cartea de telefon, unde am căutat cuvântul editură. Mi-am notat-o împreună cu numărul de telefon. Am sunat la Paco și țin minte că mi-a răspuns o femeie spunându-mi că directorul editurii se numește Victor Achim și nu este pe moment la sediu, dar sa sun peste o oră că sigur îl voi găsi. Am sunat, și la telefon mi-a răspuns o voce gravă, bărbătească. Era domnul Achim. M-a invitat să merg la editură cu manuscrisul dactilografiat. Odată ajuns la editura care-și avea sediul pe strada Cristofor Columb din București, l-am întâlnit pe domnul Victor Achim, cel care conducea destinele acestei edituri. Era un barbat grizonat, în jur de șaizeci de ani, de statură medie. I-am spus că vreau să public un roman la editura dânsului. Mi-a cerut manuscrisul dactilografiat și mi-a spus că îl va citi iar dacă va considera de cuvință să îl publice vom semna un contract. Am așteptat o săptămână și niciun răspuns, Abia după mai bine de o lună sunt chemat la editură, unde am fost  întâmpinat de domnul Victor Achim. Mi-a spus că în urma lecturii manuscrisului este de acord să mi-l publice, urmând ca dreptul meu de autor să fie de doar cinci procente întrucât piața editorială trecea printr-o perioadă grea. Se întâmpla în anul 2003. Acele cinci procente urma să le primesc în urma vânzării cărții mele. Așa am publicat prima mea carte de debut în anul 2003. Pe urmă au urmat alte cărți publicate de editura Paco, în exact aceleași condiții ca și prima carte, adică prin contract semnat în urma lecturării, unde primeam un anumit procent provenit din vânzarea cărții în cauză. Astfel au apărut volumele mele de aforisme, „Revelații”, „Nemurire”, „Învață să mori”, „Rătăcire”, „Libertate”, „Cugetări esențiale”, „Dumnezeu și Destin” dar și volumele de poezii precum „Poeme de dragoste”, „Templul inimii”, „Suflete pereche”, „Eram marile noastre iubiri”, „Adevăr, Amintire, Iubire”, „Legendele sufletului”, „Inimă de piatră amară”, „Umbrele inimilor”, „Parfum de eternitate”, „Memento mori”, „Adresa unei cești de cafea”, „Alegerea Mântuitorului”, „Cuvântul Lui Dumnezeu”, „Facerea lumii”, „Politice”, „Îngeri și Nemurire”, „Prin cimitirele viselor”, „Moarte”, „Liberul arbitru”, „Non-Sensul Existenței”, „Iluzia Vieții”, „Ploi de foc”. Toate aceste cărți au fost publicate numai pe cheltuiala editorului Victor Achim, cu care semnam de fiecare dată, la fiecare carte în parte, un contract de drepturi de autor, unde la început îmi revenea procente începând cu cinci la sută, pe urmă de zece la sută, ajungând în cele din urmă la procente de douăzeci la sută din vânzarea cărților. Am zeci de astfel de contracte semnate cu domnul Victor Achim, un editor care a făcut atât de mult bine pentru  literatura română contemporană și căruia îi datorez în cea mai mare măsură devenirea mea ca scriitor. La fel de mult, poate, pe cât de mult m-a ajutat soția mea Dana Cristina Gorincioiu, ce a fost mereu alături de mine și m-a susținut dându-mi încredere în mine. Tot soției mele Dana Cristina Gorincioiu îi datorez și traducerea în limba engleză a celei mai mari părți a operei mele. Știu, că sunt unii calomniatori care din diverse motive josnice afirmă că mi-aș fi plătit publicarea cărților la editura Paco. Fac această dezvăluire aici, în mod public, întrucât țin să le amintesc tuturor celor ce cred că aș fi plătit vreodată editurii Paco pentru opera mea,  că eu, Sorin Cerin, nu i-am dat niciodată vreun ban domnului Victor Achim, coordonatorul și directorul editurii Paco sau vreunei alte persoane din cadrul editurii Paco, pentru a publica vreuna dintre cărțile mele la editura Paco, în schimb editura Paco mi-a dat de atâtea ori banii proveniți din drepturile mele de autor, ca urmare a vânzării cărților mele în librării. Pe vremea aceea, acum douăzeci de ani piața cărților era cu totul alta. Existau multe librării care s-au desființat, odată cu apariția internetului. Piața cărții tipărite a falimentat exact ca și piața presei tipărite. Cine mai cumpără azi ziare de la chioșcuri? Aproape nimeni, fiindcă marea majoritate a oamenilor le citesc direct de pe internet. Scriu acest articol despre viața mea, ca să se știe de către criticii și istoricii literari, modul în care mi-au fost publicate cărțile la editura Paco. Toate au apărut pe cheltuiala editorului, în urma semnării unui contract prin care mi se dădeau anumite procente din vânzarea cărții, ce reprezentau drepturile mele de autor. Editura Paco proceda la fel și cu ceilalți autori. Nu cred să existe vreun autor care să fi publicat vreodată la editura Paco și să afirme că a dat bani pentru publicarea cărții lui. Dacă ar exista așa ceva, să vină și să spună răspicat publicului, cum se numește și  ce carte a publicat. Dar așa ceva nu există fiindcă știu sigur că domnul Victor Achim suporta pe propria lui cheltuială tipărirea cărților, întrucât de fiecare dată semna cu autorul un contract de drepturi de autor din vânzarea cărților. Mai mult decât atât, editura Paco a publicat și autori din alte țări, ale căror cărți erau traduse în limba română tot pe cheltuiala editurii Paco dar și opere al scriitorilor clasici români sau universali pe care, pe cei din urmă,  editura Paco îi traducea. Este ușor să denigrezi o editura tradițională, poate, ultima editură tradițională din România, întrucât toate celelalte sunt subvenționate sub o formă sau alta sau cer bani autorilor.

Și da, am dedicat volumul de poezie în limba franceză intitulat Âme, lui Vivian Mary Hartley care este numele de fată al actriței Vivien Leigh. Referitor la cum am întâlnit sufletul lui Vivien am scris pe larg într-un articol publicat în limba franceză în revista Destine literare, nr.62/2023,p. 71-74, intitulat: À propos de ma vie Vivien Leigh (Vivien Mary Hartley) și în Revista Nouă nr.2(125/2023, intitulat: Vivien Leigh (Vivien Mary Hartley).  Astfel de experiențe paranormale, asemănătoare mie,  au mai trăit și alții, de exemplu, Bogdan Petriceicu Hasdeu cu fiica sa Iulia. Nu sunt nici primul și nici ultimul care a trait sau va trăi astfel de experiențe.  Această carte intitulată Âme,  a fost recompensată anul acesta,  și anume, în luna februarie 2024,  cu premiul Jacques Prévert, decernat de către Societatea Poetilor Francezi din Paris, Franța, pentru anul 2023.

La începutul anului 2020 am primit un e-mail (mesaj electronic) de la o doamnă pe nume Vera Sotirova din Varna, Bulgaria. Doamna Vera Sotirova mă întreba dacă sunt de acord ca anumite fragmente din lucrarea publicată de mine și intitulată Culegere de Înțelepciune să fie traduse în limba bulgară pentru a fi publicată  la editura Sveta na Knigite, unde lucreaza dumneaei. Acest mesaj a fost pentru mine o surpriza plăcută și i-am răspuns distinsei doamne că sunt de acord cu propunerea făcută. După câteva zile am primit un contract pe care l-am semnat cu editura respectivă. Și cam aceasta a fost tot. După câteva luni, spre sfârșitul anului 2020 a apărut cartea în limba bulgară, intitulată: Antologie de înțelepciune : Aforisme  (fragmente). Practic operei mele de aforisme din Culegere de înțelepciune i se dedica o antologie. Cel care a făcut selecția de aforisme din Culegere de înțelepciune se numește Eleazar Harash, un om de aleasă cultură de origine bulgară. După apariția cărții am aflat că domnul Eleazar Harash, este, nu doar un remarcabil om de cultură, dar  și o personalitate care a scris mai multe cărți despre ezoterism, având chiar dumnealui anumite calități paranormale. Ulterior am aflat că este atât  vestit pentru calitățile sale paranormale încât este   căutat de către persoane din mai multe țări și continente, fiind considerat chiar,  una dintre persoanele cele mai importante din lume care posedă aceste însușiri paranormale.  În cele din urmă m-am decis să-i scriu doamnei Vera Sotirova despre experiențele mele paranormale referitoare la Vivien, mai précis i-am atașat în mesajul meu și articolul scris de către mine în limba franceză referitor la Vivien si apărut în revista Destine literare. Doamna Vera Sotirova a avut bunăvoința să traducă în limba bulgară acel articol și să-l trimită domnului Eleazar Harash. După mai bine de trei săptămâni, domnul Eleazar Harash mi-a răspuns referitor la Vivien. Voi reda exact cum am primit mesajul de la domnul Eleazar Harash, referitor la Vivien,  scris în limba engleză:

To Sorin Cerin

This woman is an ancient mystic ray of the hiddenness.She has seen the descent of the mystical consciousness upon you because she is anciently connected with you. She is a woman-soul from a high dimension – the dimension of the androgyn = the wholeness and because of this she sees through the wholeness. She is a mystic essence which only visibly appears a soul. Her kernel is a miracle. She does not like external birth. She likes her unbornness and her freedom. She is a high realization. What unites you both is the unspeakable ancient mystique. Your way, as hard as it may be, is pure blessing. The mystic relationship with a soul is ancient life in infinity. Every real relationship is entrance into the heart of God – into the soul of God.

Eleazar Harash

with esteem and honor towards Sorin

Varna, 2023

tradus în limba română arată astfel:

Această femeie este o străveche rază mistică a ascunsului. Ea a văzut coborârea conștiinței mistice asupra ta, deoarece ea este conectată din vechime cu tine.Ea este o femeie-suflet dintr-o dimensiune înaltă – dimensiunea androginului = ce reprezintă totalitatea și din această cauză ea vede prin întregime. Ea este o esență mistică care apare doar în mod vizibil un suflet. Miezul ei este un miracol. Nu-i place nașterea externă. Îi place nenăscutul și libertatea ei. Ea este o realizare înaltă. Ceea ce vă unește pe amândoi este necuprinsa mistică antică. Calea ta, oricât de grea ar fi, este o binecuvântare pură. Relația mistică cu un suflet este o viață străveche în infinit. Fiecare relație reală este intrarea în inima lui Dumnezeu – în sufletul lui Dumnezeu.

Eleazar Harash

cu stima si onoare fata de Sorin Cerin, Varna, 2023

Sorin Cerin

by

Referinţă Bibliografică

Editura Paco, domnul Victor Achim și cum am devenit scriitor/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 26 septembrie 2022