SEMĂNĂTORUL –
DIN VREMURI DE ALTĂDATĂ
(Versiune nouă)
E vremea să ies pe-afară
Și să-mi cercetez ogorul,
Iși zicea, sătul de iarnă
Și de griji, Semănătorul !
Mâna dreaptă și-o ridică
Peste ochi ca să privească,
Mai adânc, unde lumina
Incepea să se ivească!
Ce frumos se schimbă zarea!
Raze vii îi țes covorul!
Parcă-ncepe ca să scadă,
Să se-mprăștie și norul.
Timpul e s-aleg sămânța,
Să o vântur de neghină!
“Vin-o blândă Primăvară;
El zâmbește și suspină!”
Grea e iarna cea geroasă,
Când îngheață apa-n cofă!
Doar poetu-n versuri sfinte,
Leagă viața lui de-o strofă:
Astfel e Semănătorul:
-Simbol, arhetip, origini-
El prin munca-i transpirată,
Vindeca a lumii pricini!
Alegând sămânța, zice:
-O să dea pâine ogorul-
Si cu multă râvnă-n suflet,
Semăna, Semănătorul!”
Ioan Miclău – Gepianu
2023
by