Autor:Eduard SÂRBESCU

Satul Vernești, salașul unor mari familii boierești buzoiene: Filitti, Greceanu, Cârlova, este și obârșia familiei Marghiloman. Din păcate, nici măcar pietrele de mormânt ale unor membrii ai familiei nu pot fi identificate, cu atât mai mult locul unde s-ar fi aflat locuința acestora. Se pare că, sub colbul anilor și din cauza ignoranței oamenilor, trecutul și legătura Marghilomanilor cu Verneștiul pot fi identificate numai din surse documentare. Marghilomanii provin din renumita familie Cârlova, iar descendenți până în secolul al XX-lea nu sunt numeroși. Cinci dintre aceștia au avut, într-un fel sau altul, legătură cu spațiul verneștean.

Nicolae șetrar, moștenitorul Mariei Cioranca, fiica lui Negoița Cârlova, conform testamentului datat 4 mai 1780, devine proprietarul moșiei Vernești. El apare într-un document din 1781, iar douăzeci de ani mai târziu, în 29 iulie 1801, cere domnitorului Alexandru Moruzi să i se adeverească a 3-a parte din cele 12 pogoane de vie din moșia Vernești ¹.

Alexandru, zis Alecu, fiul lui Nicolae șetrar, este menționat în condicele bisericii Bunavestire din Vernești, botezând, și în anul 1847, când a răposat. Alecu a fost înmormântat în cimitirul satului².

Dumitru, zis Matache, este cel de-al doilea copil al lui Nicolae șetrar. Despre Dumitru știm că a locuit în Vernești (foarte probabil locuința se afla în „Verneștiul den Sus”, (partea de sat situată peste pasajul de cale ferata la est și pârâul Nișcov la nord) și a fost căsătorit cu Maria Oteteleșeșcu. A avut copii pe: Mihalache, Maria, Alexandru-Alecu, Grigore, Nicolae, Cristache și Ion cunoscut sub numele Iancu. Dintre aceștia doar trei au căpătat notorietate: Grigore, deputat, Mihalache, prefect de Poliție, dar cunoscut și ca tâlhar la drumul mare, și Iancu, mare proprietar și senator. Asemenea fratelui său Alexandru, Matache a botezat la biserica Bunavestire din Vernești³.

Iancu Marghiloman s-a născut în Vernești în anul 1817. Apare în documente ca proprietar al moșiei Vernești. Iancu a mai ocupat funcții publice de primar și prefect de Buzău. Cameleon politic, acesta a fost destituit din funcția de primar al orașului Buzău din cauză că a fost împotriva mișcării pașoptiste. La scurt timp însă și-a arătat sprijinul față de noul stat românesc, donând o sumă de bani spre binele finanțelor țării, dar nu fără a-și condiționa gestul. Iancu Marghiloman pusese ochii pe scaunul de prefect ocupat de Scarlat Voinescu, pașoptist și om politic vizionar.

Iancu este cel care și-a luat numele de Marghiloman. Conform ziarului „Mișcarea„, Iancu era numit de către negustorii evrei, cu care făcea negoț Der Mann der Marghioala. Intrucât Iancu devenise o persoană și un politician renumit, și-a dorit un nume aparte⁴.

Alexandru Marghiloman, fiul lui Iancu, a mers chiar mai departe. A încercat, fără succes, o cosmetizare a originii sale… oltenești (!) prin publicarea unui arbore genealogic și comentarii din care reieșea că familia sa era una nobilă – din cele a cruciaților, prezentă în viața politică a Țării Românești încă din timpul Regulamentului Organic. Articole publicate pentru susținerea acestui fals au apărut în câteva ediții ale gazetei „Epoca”– oficios al partidului conservator. Matrapazlacul a avut drept consecință publicarea unei scrisori deschise semnate de Henry Gherghely ca replică în ziarul „Viitorul” și republicată în gazeta Mișcarea⁵. Trecutul rămânea pentru Marghiloman o pată greu de șters.

Alexandru Marghiloman viitor prim-ministru al României se raportează indirect la spațiul verneștean pe seama a trei evenimente. Moștenind lipsa de scrupule a tatălui său, Alexandru Marghiloman, ajuns ministru al Justiției, trece la anihilarea contestatarilor săi cu orice preț. Mai puțin cunoscut este cazul petrecut în anul 1888, un plan mișelesc care însă nu a avut succes. Din poziția de ministru a dorit înlocuirea procurorului Miclescu de la Tribunalul Buzău pe motiv că nu a elucidat o crimă petrecută în Valea Teancului (Zorești). Pe de altă parte, dorind să-l compromită pe învățătorul Vasile Aldea din aceeași localitate, un înverșunat critic al său, a dispus fabricarea unui dosar compromițător⁶.

Patru ani mai târziu, în anul 1892, în mod public, Alexandru Marghiloman și-a arătat susținerea politică a lui Constantin Cârlova, candidat din partea partidului conservator la alegerile pentru Camera Deputaților, în colegiul al 2-lea Buzău. In data de 6 februarie 1895, Alexandru Marghiloman a ținut un discurs în plenul Camerei Deputaților, fiind adeptul deciziilor luate la nivel central, cu privire la proiectul de lege referitor la căile ferate de interes privat, discurs în care a făcut trimitere la viitoarea linie de cale ferată Buzău-Pătârlagele (în prima fază a proiectului calea ferată avea punct terminus gara Pătârlagele, iar nu Nehoiașu), menționând satele Nișcov și Vernești.

Oricare ar fi fost percepția societății românești în epocă, oricare ar fi realizările politice ale Marghilomanilor, comunitatea buzoiană trebuie să cunoască legătura de sânge și de proprietate a renumitei familii cu meleagurile verneștene.

Bibliografie

¹ http://omnia.ie / http://aleph500.biblacad.ro.

² Constantin Săndulescu-Verna, „Din trecutul Verneștilor„ (1941), fila.40

³ ibidem

⁴ „Mișcarea„, 5 august 1911, an III. Nr. 170, pag.1

⁵ ibidem

⁶ „Lupta„ 6 ianuarie 1889, an VI, nr. 730, pag.2

by

Referinţă Bibliografică

Legătura Marghilomanilor cu satul Vernești/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 7 februarie 2023