ZORI DE ZI
Dintr-un vârf de munte pe-altul, dimineața-și leagă zorii,
Iar pe-un plai, gură de rai, sună clopotul Miorii
Și-l aud de-aici, din lume, pun urechea la pământ,
Aud buciumul lui Horea, al lui Iancu aprig cânt.
Aud clipotul ce-l face unda de izvoe când pică
După-o stâncă mai înaltă, dedesubt, pe-alta mai mică;
Se încheagă-n melodie, care eu o pun în vers:
Iar pe-a viselor cărare eu prind aripi vulturești,
Străbătând cu gândul vesel locurile strămoșești,
Aud Neamul cum suspină, cugetând spre împlinire,
Cu puternicâ voință în a inimii simțire.
ZORII ZILEI
Zorii zilei, când desfiră
Haina nopții ferecate,
Mierlele-n desiș se miră
Șuierând prin vreji uscate.
Însă aste vreji și ramuri
Ce-n noapte par dezgolite,
Rând pe rând s-or face daruri
Cu arginturi poleite;
Când a soarelui vii raze
Ce străbat prin neguri sure,
Reflecta-va-n mii de faze
Roua-ntinsă pe pădure.
LACRIMA
E lacrima rod al simțirii,
E sângele alb al iubirii,
Izvorul în creier îl are –
Știa-i asta, tu, suflete, oare?
Știai că ea cade ca focul
Și-n inima mare își sapă doar locul,
Cum sapă lumina în aștrii,
Secătuind o lumină din ochii albaștrii?
Dar e și rod al simțirii ferice
In inima vie lumini să ridice,
Tot lacrima vine cu izul ei bun:
Depine ce-n creier oamenii-și pun.
PE DRUMUL CĂTRE DUMNEZEU
”Pe drumul către Dumnezeu,
Un pelerin pornii și eu!
Eu mi-am ales prin oameni drum…:
O, Doamne, ce inime de scrum…”
Și-atunci, mi-am zis, c-ar fi mai bine,
Pornirea s-a încep prin mine cu iubire,
Căci tot de la gâlcevi și portul armei,
Nu-i drum ce-ar da un spirit dramei –
Acestei drame omenești
Purtată azi pe scena planetei pământești!
Și-ndată ce-am inspirat scânteile iubirii,
Mi s-a deschis din mine legea întregirii:
E legea sfinteor iubiri, E dumnezeu,
Spre care pelerin pornii și eu.
De mi-am ales prin oameni drum,
Găsesc iubirea fiind drumul cel bun!
10.02. 2006
Restituire: 10. 05. 2022
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..