TANTI TUNDE
Strada astăzi e pustie…
Doar prin gândurile vechi,
Ale fostelor perechi,
Câte-o urmă să mai fie.
Peri sălbateci și bătrâni,
Azi uscați, atunci pe rod,
Niște morți fără prohod,
Nu mai sunt pe drum stăpâni.
Fără frunze, fără umbră,
Doar imaginea lor sumbră
De bătrâni neputincioși.
Altă dată viguroși,
Sunt acum fără folos,
Rupte crengi pierzând pe jos.
Era strada cu copii
Văduviți de veselii.
Dealul încă mai păstra
Al exploziilor sunet
Iar în case bântuia
Spectrul celor fără suflet.
Eram noi, copii sărmani,
Cu noroi pe haine rupte,
Cu ochi mari și fețe supte,
Prea bătrâni la puțini ani.
Venea clipa cea frumoasă,
Dintre zilele imunde,
Când eram chemați la masă
De vecina Tanti Tunde.
În castroane mititele,
Albe, roșii, albăstrele,
Primeam ca de la mămică
Supa ei de secărică.
Așezați cuminți la masă,
Priveam împrejur prin casă,
Luam în lingură supica,
Nu ne întrebam nimica,
Nu știam ce se ascunde
În suflet la Tanti Tunde .
Și tăcerea-i o minciună
Pentru cei ce pot să spună,
Dar aleg vorba s-o tacă,
Oamenii să se petreacă,
Cine ce o vrea să facă.
Dar o vorbă rătăcită,
Pe la colțuri auzită,
De pe vremea când războinici,
Nu viteji, dar euforici,
Au rupt drumul cu șenile
Și-au împuținat de zile
Pe cei ce le-au stat în cale,
Strada potopind cu jale,
Au găsit pe Tanti Tunde,
Cu fetița ei de mână,
Se-ntorceau de oareunde,
Când le-a prins hoarda haină.
A rămas doar cu tăcerea,
Lacrimi grele picurând,
Mama-și mângâia durerea
Țâncii străzi adunând.
Ascundea motive grele
Ce-o făceau să se ocupe
Oferind în castronele
Delicioasa ”chimen zupe”
Pentru fata bălăioară
Cu strămoși în altă țară,
Care-n ochi topise cerul
Ascunzând în ei misterul
Clipelor de răutate
Din păcate întâmplate.
De mult copacii s-au uscat
Și strada e mereu pustie
Crescuți copii au plecat
Pe unde? Cine știe…
Din sufletu-mi sărac,
Un gest aș vrea să fac
Și dintre amintiri ce pier
Un zâmbet să-i ofer.
Însă nu pot și nici n-am unde
Să o găsesc pe Tanti Tunde.
Ioan Mugurel Sasu
Trimite Ioan Miclău-Gepianu
Cu deosebit respect pentru distinsul poet
Ioan Mugurel Sasu
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..