Născut dintr-o familie de preoți români, la 31 martie 1841, la Holod, o comună a județului Bihor, IosifVulcan va primi educație bună, încă din tinerețe, și apoi de-alungul vieții sale, se va consacra luptei de emancipare a neamului său românesc transilvănean.

În 1844, părinții săi, Nicolae Vulcan și Victoria Vulcan, se mută la Leta-Mare, unde tatăl său este preot timp de 36 de ani. Încă din 1859, pe când tânărul Vulcan era în ultimul an al Liceului orădean, el debutează în ”Telegraful Român” cu articolul: ”Despre necesitatea unei foi beletristice române”. Deci, era în ființa sa sâmburele unei chemări ce avea să se împlinească.

În 1860 îl găsim pe Vulcan student la Facultatea de Drept din Budapesta. Înclinat spre cele ale muzelor, dar și spre cele ale realismului, el se maturiza într-o împletire dintre romantism și realism, atingând literatura și teatru, devine un optimist și pasionat căutător de frumuseți, care să înnobileze acest străvechi neam al său, al românilor transilvăneni și de pretutindeni. Acestea îl fac ca, în anul 1865, Iosif Vulcan să deschidă Revista ”Familia”, revista sa nemuritoare, pe care o va purta ca pe o flacără de iubire, timp de cinci decenii.

În această revistă, la i866, tânărul bucovinean Mihai Eminescu publica poezia sa:”De-aș avea”, prin care tânărul bucovinean se face cunoscut tuturor cititorilor.

Ioasif Vulcan, fiind și el în floarea tinereții, desigur că va fi atins de influențele literaturilor franceze și în special de romanele lui Al. Dumas. Astfel, chiar primul roman scris de Vulcan s-a intitulat: ”Sclavul amorului”. Dar maturizarea și vremurile în special îl împing spre teme majore. Apar nuvelele și romanele lui cele mai valoroase, ca de exemplu: ”Doi morți vii”( dezbinări confesionale), o nuvelă scrisă în anul 1861 și publicată în ”Concordia”. Vin apoi la rând: ”Vezina, ducele lui Decebal”, ”Dar”, ”Rănile Națiunii”(1876), apoi ”Ștefăniță Vodă cel Tânăr, care rămân opere nepieritoare. Ba mai mult, considerând folclorul un adevărat tezaur național, Vulcan înființează în 1875, ca o variantă a revistei Familia și publicația ”Șezătoarea”.

În 1903, pe scena teatrului din Oradea, se juca piesa de teatru ”Ștefăniță Vodă cel Tânăr” care aduce o mare influiență printre locuitorii Oradiei la acea vreme. Era o însuflețire de înfrățire între români și unguri. Atunci, într-o înflăcărare mare, poetul Ady Endre strigă la mulțime: ”Aceasta nu este numai o premieră de teatru, ci este ea însăși o premieră de înfrățire între românii și ungurii locuitori ai orașului”, așa că prezentarea teatrală a fost repetată și în ziua următoare, la insistențele publicului Cu ocazia acestei premieri, la Restaurantul ”Vulturul Negru” din Oradea, unde se întâlniseră artiștii pentru a cinsti succesul premierei teatrale, Iosif Vulcan a rostit istoricele sale cuvinte: ”Deși cultivăm Limbi deosebite, sentimentele noastre comune se întâlnesc în templul sfânt al literaturii”,

Ca dramaturg, Vulcan are reprezentate pe scena Teatrului Național din București piesele: ”Gărgăunii dragostei” și Ștefăniță cel Tânăr”(1880-1890).

Revista ”Familia” a fost însă acea capodoperă pe care a scris-o și a șlefuit-o de-a lungul vieții sale marele holodean, care niciodată nu s-a desprins de timpul și munca necesară, dar și financiar, pentru apariția neîntreruptă a Revistei sale.

Mulți scriitori ți poeți ai vremii și-au văzut creațiile lor publicate în coloanele acestei Reviste ți cărora Editorul le acorda iubirea sa prin cele mai calde cuvinte.

Iosif Vulcan se stinge din viață la 8 septembrie 1907. Funeraliile se țin în 10 septembrie, oficiate de Episcopul de Oradea, Radu Demetriu. Au fost prezenți reprezentanții tuturor instituțiilor și asociațiilor științifice și culturale române și maghiare mai importante. Acasemia Română a fost reprezentată de Vasile Mangra, Societatea de Teatru, de Iosif Blaga. Au fost de față delegații Societății ”Petre Maior” ai Astrei, Prof. Universitar Zsolt Beoty, de la Societatea ”Kisfaludy”. Înmormântarea a avut loc în Cimitirul Olosig din Oradea. Cuvântarea funebră o ține folcloristul Atanasie Marian Marienescu, bun prieten și colaborator la Revista ”FAMILIA”.

STRĂBUNII LUI IOSIF VULCAN

Străbunii lui Ioasif Vulcan sunt originari din Muntenia, de unde o ramură a lor s-a stabilit la Blaj, iar de acolo străbunicul Petre Vulcan se mută la Șinca-Veche(jud.Făgăraș), locul de naștere a lui Gheorghe Șincai. Aici se naște Nicolae Vulcan, tatăl lui Iosif Vulcan, la 23 decembrie,1805. Din această familie se trage și vestitul episcop Samuil Vulcan, unchiul lui Iosif Vulcan, întemeietorul liceului de băieți din Beiuș, ocrotitorul corifeilor Școlii Ardelene, Petre Maior, cu care se înrudea după mamă. Iar Gheorghe Șincai și Samuil Micu, nevoiți să se refugieze din cauza persecuțiilor lui Ion Bob, tot la espiscopul orădean găsesc adăpost.

După terminarea studiilor făcute la Blaj, Sibiu, Oradea și Viena, Nicolae Vulcan, cu sprijinul lui Samuil Vulcan, stă timp de doi ani (1829-1831) la cancelaria episcopală din Oradea. La 21 august 1831 este hirotonit și numit paroh la Holod, de confesiune greco-catolică, după obligațiunile vremii.

Dar tot în acest an se căasătorește cu Victoria Irinyi(Irimie era numele de familie), de confesiune ortodoxă, din Leta Mare, Ungaria, proprietar și diriguitor de moșii din Pusta. Nicolae Vulcan și Victoria au avut 6 copii, din care 5 au murit prematur.

Iosif Vulcan se naște la 31 martie, 1841 în Holod, comună de lângă Oradea. domeniu principal al episcopiei.

Frumusețile locurilor natale, amintirea prunciei sale în această natură, ce dă copilăriei acele suveniri sfinte, cerești, adun în amintirea poetului de mai târziu, în versuri, sentimentul cel mai nostalgic despre Holod. Cităm:

La Holod

”Te salut cu bucurie,

Mic sătuț ce scump îmi ești,

Căci vederea-ți îmi reînvie,

Mii de suveniri cerești,

Suveniri dulci din pruncie,

Mă-ncântați adeseori!”

În 1844, familia Vulcan se mută la Leta-Mare, unde tatăl lui Iosif Vulcan preoțește timp de 36 de ani. Continuându-și copilăria și primii ani de școală aici, Iosif urmează însă cursurile liceale la Oradea, pe care le și termină în 1859. Se înscrie apoi la Facultatea de Drept din Budapesta, unde se ocupă parcă mai mult de literatură decât de științele juridice, de politică nici atât. Totuși obține cu succes diploma de avocat, însă în acea vreme, scrie Ocravian Goga, romantismul era în floare, tinerimea română din dualul imperiu vibra acum înflăcărată de simțul renașterii naționale.

Urmându-și impulsul interior al vocației sale literare, cu deosebit talent, Iosif Vulcan își leagă viața de acel val de redeșteptare a nației sale române, cu așa fire tari, încât o viață întreagă va rămâne credincios idealului românesc. De-alungul al celor aproape cinci decenii de activitate literară, Redactor-șef al Revistei ”FAMILIA”, el înssuși creator, însuflețit animator al teatrului românesc, Vulcan înalță frumusețea de geniu al neamului său românesc transilvănean.

Ioan Miclău-Gepianu