DUROSTOR ȘI CALIACRA
-Caliacra surioară,
Româncuță roșioară
Pune-ți ie ta cu flori
Și condurii Consânzienii
De al târgul cu miori!
Cel pieptar cu bumbi de aur,
Dalba-ți coroniță laur,
Să le-așezi ca o podoabă,
Peste trupul virginal,
Ochi, ai strugurelui boabă!
-Frate Durostor, știi bine,
Cât de mult eu țin la tine,
Dar se-aude că prin vară,
Tîrg de hoți se plănuiește,
Să ne ia din mândra Țară!
-Caliacra surioară,
Româncuță roșioară,
Eu ți-s fate și în lume,
Nimeni nu-i să ne despartă
De al mamei dulce nume;
Dar de-o fi să fii răpită,
Și-a ta viață risipită
La streini cu aspră casă,
Eu voi vrea să mor cu tine,
Dacă nimănui nu-i pasă!
Dar prin vară, prin August,
Când dau strugurii în must,
Se făcu mare hoție,
Durostor și Caliacra,
Pierdu mândra Românie!
(Cele două județe al Cadrulatrului românesc
din Bulgaria)
Ioan Miclău-Gepianu


