Ion Nălbitoru: Distinsă doamnă Ionela van Rees-Zota, dezvăluiți-ne câte ceva despre originile Domniei-voastre.
Dna. Ionela van Rees-Zota: M-am născut la data de 18 martie 1977, la Comănești, în județul Bacău, iar rădăcinile copilăriei mele sunt legate de Moinești. Sunt cea mai mare dintre cei patru copii ai familiei mele. Am crescut într-un mediu în care am învățat de timpuriu ce înseamnă responsabilitatea, respectul, munca și prețuirea lucrurilor simple.
Nu am avut o copilărie privilegiată din punct de vedere material, însă tocmai această experiență m-a format ca om și m-a făcut să înțeleg mai târziu suferințele și nevoile celor din jur.
Identitatea mea românească reprezintă o parte fundamentală a ființei mele. Indiferent unde m-a purtat viața, nu am uitat niciodată locurile de unde am plecat, limba maternă și valorile cu care am crescut.
Ion Nălbitoru: Vorbiți-ne despre locurile copilăriei și primii ani de școală generală. Unde și ce liceu ați absolvit? Ca elevă ați avut și pasiuni extrașcolare? Dar și performanțe școlare?
Dna. Ionela van Rees-Zota: Copilăria mea a fost una modestă, dar bogată în experiențe și amintiri. Am început școala în județul Bacău, unde am studiat și muzica, la secțiile de vioară și pian. Ulterior, familia mea s-a mutat la Râmnicu Vâlcea, unde mi-am continuat studiile gimnaziale, iar liceul l-am absolvit la Piatra-Olt, la Liceul de Transporturi Căi Ferate.
Încă din copilărie am avut preocupări diverse. Am fost atrasă de literatură, muzică, sport și creație artistică. În anul 1993 am obținut o mențiune la Olimpiada Națională de Limba și Literatura Română, iar în 1994 am obținut locul întâi la faza națională a unui concurs de creație literară.
Un aspect mai puțin cunoscut din biografia mea este faptul că, în perioada 1988–1994, am practicat kartingul de performanță, obținând titluri de campioană națională. Sportul m-a învățat disciplina, competitivitatea și puterea de a continua chiar și atunci când lucrurile nu evoluează așa cum îți dorești.
Privind în urmă, pot spune că toate aceste experiențe au contribuit la formarea personalității mele. Copilăria nu mi-a oferit tot ceea ce mi-am dorit, dar mi-a oferit motivația de a construi, prin propriile forțe, ceea ce îmi doream să devin.
Ion Nălbitoru: Studiile universitare le-ați urmat în țară sau în Germania?
Dna. Ionela van Rees-Zota: Studiile universitare le-am urmat în România, la Universitatea „Valahia” din Târgoviște. Am absolvit Facultatea de Drept, în perioada 2003–2007, Facultatea de Jurnalism, în perioada 2005–2008, precum și un master în Administrație Publică Europeană.
Mi-am dorit inițial să studiez psihologia și sociologia, însă situația financiară a familiei nu mi-a permis să urmez facultatea la momentul respectiv, deși fusesem admisă. Abia atunci când am avut posibilitatea de a-mi susține singură studiile, am reușit să îmi îndeplinesc visul.
După stabilirea în Germania, am continuat să mă perfecționez prin cursuri și specializări în domenii precum integrarea, psihologia, comunicarea interculturală și medierea dintre părinți și instituțiile de învățământ.
Consider că educația este un proces care nu se încheie odată cu obținerea unei diplome. Viața, oamenii pe care îi întâlnim și situațiile cu care ne confruntăm reprezintă, la rândul lor, o universitate permanentă.
Ion Nălbitoru: Ce v-a determinat să plecați în Germania și de ce n-ați ales, de exemplu, America sau Canada?
Dna. Ionela van Rees-Zota: Am venit în Germania în vara anului 2008. Nu cred că toate alegerile importante ale vieții sunt rezultatul unor planuri elaborate în detaliu. Uneori, circumstanțele ne conduc într-un anumit loc, iar abia după ani înțelegem de ce a trebuit să ajungem acolo.
Germania a devenit pentru mine locul în care am avut posibilitatea de a construi numeroase proiecte, de a mă dezvolta profesional și de a contribui la dezvoltarea unei comunități românești.
Nu știu cum ar fi arătat viața mea dacă aș fi ales America sau Canada. Știu însă că la Nürnberg am găsit un rost și am descoperit cât de multe lucruri pot realiza pentru semenii mei.
Astăzi, privind în urmă la cei peste 18 ani petrecuți în Germania, consider că venirea mea aici a reprezentat începutul unui capitol esențial al existenței mele.
Ion Nălbitoru: Cum ați fost primită de comunitatea germană? V-ați acomodat repede cu modul lor de viață, civilizație și cultură? Ce apreciați, în general, din punct de vedere al temperamentului, al caracterului, la „omul neamț”?
Dna. Ionela van Rees-Zota: Integrarea într-o societate nouă presupune timp, răbdare și, mai ales, disponibilitatea de a învăța. Una dintre primele provocări a fost limba germană, urmată de înțelegerea mentalității, a sistemului administrativ și a modului în care funcționează societatea germană.
Am apreciat seriozitatea, punctualitatea, respectarea regulilor și responsabilitatea față de comunitate. Am înțeles că, pentru a fi respectat într-o societate, trebuie să respecți la rândul tău valorile și regulile acesteia.
În același timp, nu am considerat niciodată că integrarea trebuie să însemne renunțarea la propria identitate. Dimpotrivă, un om bine integrat este un om care își cunoaște rădăcinile, dar care este capabil să comunice, să colaboreze și să conviețuiască armonios cu cei din jur.
Implicarea mea în societatea civilă germană, colaborarea cu instituțiile municipale și activitatea în domeniul integrării mi-au oferit posibilitatea de a contribui activ la viața comunității din Nürnberg.
Ion Nălbitoru: De unde vine numele de „van Rees-Zota”? De la părinți, de la soț? Sau este un pseudonim literar sau jurnalistic?
Dna. Ionela van Rees-Zota: Nu este un pseudonim literar sau jurnalistic. Numele meu poartă în el o parte din istoria personală și din parcursul vieții mele. Componenta „van Rees” are legătură cu perioada în care viața mea a fost apropiată de Olanda, prin fostul soț, tatăl primilor mei doi copii, care a decedat.
Sub numele Ionela van Rees-Zota sunt cunoscută de mulți ani în lumea jurnalistică, literară și culturală, atât în România, cât și în străinătate.
Dincolo de nume, consider că adevărata identitate a unui om este construită prin ceea ce face, prin valorile pe care le respectă și prin ceea ce lasă în urma sa.
Ion Nălbitoru: Probabil soțul este neamț. Cum ați îmbinat tradiția românească, inclusiv confesiunea religioasă, cu cea germană? Se armonizează în familie? Iubirea „sparge” orice barieră!?
Dna. Ionela van Rees-Zota: Consider că într-o familie multiculturală diferențele nu trebuie să reprezinte obstacole, ci oportunități de îmbogățire sufletească și culturală.
Atunci când există iubire, respect reciproc, comunicare și înțelegere, diferențele de naționalitate, mentalitate sau confesiune religioasă pot fi armonizate.
Sunt mama a trei băieți, care reprezintă una dintre cele mai importante motivații ale vieții mele. Ei mi-au oferit puterea de a merge înainte inclusiv în momentele în care provocările păreau greu de depășit.
Pentru mine, păstrarea limbii române, a tradițiilor și a obiceiurilor noastre este foarte importantă. În același timp, respect cultura germană și valorile societății în care trăiesc.
Cred că putem să îi învățăm pe copiii noștri să iubească România fără a-i determina să aleagă între două identități culturale. Ei pot aparține ambelor culturi și pot prelua ceea ce este frumos și valoros din fiecare.
Ion Nălbitoru: Și totuși nu ați uitat România! În permanență ați căutat să creați o punte culturală între țara-mamă și patria adoptivă. Ce v-a determinat să faceți acest lucru?
Dna. Ionela van Rees-Zota: România nu este pentru mine doar țara în care m-am născut. Este locul în care mi s-au format personalitatea, sensibilitatea, principiile și identitatea. România este o parte din mine, pe care o port pretutindeni.
Încă de la sosirea mea în Germania am observat nevoia românilor de a avea un loc în care să se întâlnească, să vorbească în limba maternă, să își păstreze tradițiile, dar și să găsească sprijin în procesul de integrare.
Astfel, în anul 2009 am pus bazele unor proiecte precum Biblioteca Românească „Ion Minulescu” și Agenția de Presă „AȘII ROMÂNI”, urmate, în anul 2010, de ziarul „VOCEA TA”.
În anul 2018 am fondat Centrul Cultural Româno-German „Dumitru Dorin Prunariu” din Nürnberg, unul dintre cele mai ambițioase proiecte ale mele. Mi-am dorit să creez un loc în care românii să se simtă acasă, dar care să fie deschis și celorlalte naționalități.
În cadrul centrului desfășurăm activități culturale, educaționale, sociale și de integrare, cursuri de limba română și germană, întâlniri literare, lansări de carte, expoziții, activități pentru copii și seniori, precum și numeroase proiecte umanitare.
De peste cinci ani lucrez direct și cu persoanele fără adăpost din Nürnberg. Le însoțesc la instituții, spitale și cabinete medicale, le sprijin în comunicarea cu autoritățile și încerc să contribui la reintegrarea lor socială.
Pentru mine, patriotismul înseamnă mai mult decât arborarea unui drapel sau rostirea unor discursuri frumoase. Patriotismul înseamnă să faci ceva concret pentru semenii tăi, să îți reprezinți țara cu demnitate și să contribui la construirea unei imagini pozitive a românilor în lume.
Ion Nălbitoru: Deci sunteți fondatorul Agenție de presă online, „Așii Români” și a ziarului „Vocea ta”! Ce v-a determinat să faceți acest lucru, cu ce scop le-ați înființat? Ce fel de jurnalism promovează aceste două publicații?
Dna. Ionela van Rees-Zota: „AȘII ROMÂNI” este o agenție de presă pe care am fondat-o la data de 15 ianuarie 2009, în Germania. Am înființat această agenție din dorința de a promova românii valoroși, indiferent de locul în care trăiesc. Mi-am dorit să schimb, prin puterea cuvântului și a informației, anumite percepții negative asupra românilor din străinătate.
Avem oameni extraordinari în toate domeniile: medici, profesori, cercetători, artiști, antreprenori, scriitori, sportivi și oameni simpli care, prin munca și seriozitatea lor, contribuie la dezvoltarea societăților în care trăiesc. Acești oameni merită cunoscuți și promovați.
În anul 2010 am fondat și ziarul „VOCEA TA”, o publicație în limba română, în format tipărit, destinată în special comunității românești din Germania. În prezent, ziarul este distribuit în zona metropolitană Nürnberg și în Bavaria.
Prin intermediul Agenției de Presă „AȘII ROMÂNI”, al ziarului „VOCEA TA” și al rețelei noastre de corespondenți promovăm evenimente culturale, personalități, proiecte comunitare și inițiative ale românilor de pretutindeni. Aceste două platforme media sunt finanțate de către DRP și pe această cale, le mulțumim!
Am ales în mod conștient direcția jurnalismului pozitiv. Nu ne implicăm în dispute politice și nu folosim presa ca instrument al conflictelor personale. Rolul nostru este să construim, să informăm și să aducem în prim-plan valoarea umană.
Ion Nălbitoru: Activitatea dumneavoastră a fost răsplătită din plin! Ați primit premii și distincții binemeritate de la personalități din țară și străinătate. Vă rog să le enumerați pe cele mai importante și ce semnificații au pentru dv.
Dna. Ionela van Rees-Zota: De-a lungul anilor am avut bucuria și onoarea de a primi numeroase premii și distincții pentru activitatea mea jurnalistică, culturală și socială.
Dintre acestea, aș aminti:
– 2012 – desemnarea drept „Femeia anului 2011”, la categoria Jurnalism;
– 2012 – Premiul de Excelență în cadrul Galei Celebrităților Române;
– 2012 – Premiul „Hai Acasă”, acordat din partea Guvernului României;
– 2013 – distincția „Femeia Anului”, la categoria Jurnalism în Diaspora;
– 2015 – distincția „Femeia Anului”, pentru activitatea jurnalistică în diaspora;
– 2020 – Premiul pentru Pace, acordat de Cercul Universal de la Paris;
– 2025 – premii pentru excelență în jurnalism și implicare culturală, în cadrul celei de-a XX-a ediții a Galei Femei de Succes din România, desfășurată la București;
– 2025 – includerea în Top 100 Români de Pretutindeni, categoria Profesioniști, în cadrul proiectului RePatriot.
Fiecare dintre aceste distincții are o semnificație aparte pentru mine, deoarece în spatele ei se află ani de muncă, eforturi, sacrificii și foarte multe ore de voluntariat.
Nu am lucrat niciodată cu scopul de a primi premii. Ele reprezintă o recunoaștere a muncii depuse, însă cea mai mare satisfacție o am atunci când văd că proiectele mele schimbă ceva în bine în viața oamenilor.
Ion Nălbitoru: Aveți o activitate academică multidisciplinară: Drept, Jurnalism, Master în Administrație Publică Europeană, fondator al Agenției de Presă „Așii Români” și a ziarului „Vocea ta”, dar și al unui centru cultural româno-german. Toate aceste eforturi v-au fost recunoscute pe plan intern și internațional?
Dna. Ionela van Rees-Zota: Consider că toate domeniile în care m-am pregătit și în care activez se completează reciproc.
Dreptul m-a învățat să înțeleg mecanismele legislative și drepturile oamenilor. Jurnalismul mi-a oferit instrumentele necesare pentru a comunica, a informa și a face vizibile anumite realități sociale. Administrația publică europeană mi-a oferit o perspectivă mai amplă asupra modului în care funcționează instituțiile și asupra relației dintre cetățean și administrație.
Managementul cultural și educațional mi-a permis să transform aceste cunoștințe în proiecte concrete.
Recunoașterea activității mele nu a venit doar prin premiile și distincțiile primite, ci și prin încrederea acordată de instituțiile germane, de organizațiile românești și internaționale, precum și de comunitatea pe care o reprezint.
Pentru mine, faptul că o româncă are posibilitatea de a ocupa o funcție de responsabilitate în cadrul unui organism consultativ al administrației municipale germane reprezintă o confirmare a faptului că integrarea prin educație, muncă și implicare civică este posibilă.
În același timp, niciunul dintre proiectele mele nu ar fi avut aceeași amploare fără oamenii care mi-au fost alături. Am avut și am în continuare o echipă de voluntari cărora le datorez recunoștință și respect.
Ion Nălbitoru: Dezvăluiți-ne câteva aspecte importante din experiența dumneavoastră profesională: funcții în integrare și administrație publică, în managementul cultural și cel al educației, în jurnalism etc.
Dna. Ionela van Rees-Zota: Activitatea mea profesională a început în România, în anul 1997, prin colaborarea cu postul de televiziune VL1. Ulterior, am activat în domeniul resurselor umane, al managementului și al presei scrise.
Am fost redactor și director adjunct în cadrul publicației „IMPACT” și am coordonat propriile proiecte editoriale, printre care „Așii Vâlceni”, „Așii Primăriilor”, „Așii Vâlceni Junior”, „Așii Vâlceni Plus” și „Impact Junior Vâlcean”.
După stabilirea în Germania, activitatea mea s-a dezvoltat în mai multe direcții.
În domeniul integrării și administrației publice, în anul 2020 am fost desemnată expert în cadrul Comisiei pentru Integrare a orașului Nürnberg. În octombrie 2022 am fost aleasă în Consiliul pentru Integrare și Migrație al orașului Nürnberg, reprezentând România în cadrul grupului Uniunii Europene.
Începând cu data de 12 ianuarie 2025, ocup funcția de al treilea vicepreședinte al Consiliului pentru Integrare și Migrație al orașului Nürnberg, pentru mandatul 2025–2027.
Activitatea mea în cadrul acestui organism nu se limitează la comunitatea românească, ci vizează problematica integrării tuturor persoanelor cu istoric de migrație, indiferent de naționalitate.
În domeniul managementului cultural sunt președinta Asociației DACIA e.V. Nürnberg și fondatoarea Centrului Cultural Româno-German „Dumitru Dorin Prunariu”.
În domeniul educației predau limba română copiilor, dar și adulților, și coordonez proiecte educaționale dedicate păstrării limbii materne și identității culturale. Am inițiat cursuri de conversație în limba germană pentru români, activități pentru seniori, grupuri pentru mame și copii, precum și ansamblul de dansuri populare „AȘII ROMÂNI JUNIORI”.
În domeniul jurnalismului coordonez Agenția de Presă „AȘII ROMÂNI” și ziarul „VOCEA TA”, promovând valorile românești prin intermediul unei rețele de colaboratori și corespondenți internaționali.
În domeniul social, activitatea mea presupune consiliere, sprijin în procesul de integrare, mediere interculturală și implicare directă în ajutorarea persoanelor vulnerabile.
Toate aceste activități au un numitor comun: omul și nevoia acestuia de a fi respectat, sprijinit și înțeles.
Ion Nălbitoru: Când v-ați descoperit pasiunea pentru scris și când v-ați lansat ca scriitoare și jurnalistă? În România sau în Germania?
Dna. Ionela van Rees-Zota: Pasiunea mea pentru scris s-a manifestat încă din anii de școală. Literatura a reprezentat pentru mine un refugiu, o formă de exprimare a sentimentelor și o modalitate de a înțelege lumea.
Ca jurnalistă, mi-am început activitatea în România, în anul 1997, prin colaborarea cu televiziunea VL1, în cadrul emisiunilor „Tânăr și neliniștit” și „Iubirea, un paradox”. Ulterior, m-am orientat și către presa scrisă, unde am avut posibilitatea de a mă dezvolta atât ca redactor, cât și ca manager de presă.
Debutul editorial a avut loc în anul 2000, odată cu apariția volumului „Cu dragoste, din dragoste, pentru dragoste”.
Germania nu a reprezentat începutul carierei mele literare sau jurnalistice, ci continuarea și dezvoltarea acesteia într-un context internațional.
Pentru mine, scrisul este o necesitate sufletească. Sunt lucruri pe care le pot exprima mult mai profund prin intermediul cuvântului scris. Fiecare carte poartă o parte din experiențele mele, din întâlnirile cu oamenii, din bucuriile și dezamăgirile vieții.
Jurnalismul mă ajută să descopăr lumea, iar literatura mă ajută să o înțeleg și să o transpun prin filtrul propriei sensibilități.
Ion Nălbitoru: Sunteți scriitoare și jurnalistă. Aveți volume publicate și în română, și în germană? Ce gen predomină în creațiile dumneavoastră: poezia, eseul, proza, dramaturgia? Enumerați câteva dintre cărțile dumneavoastră.
Dna. Ionela van Rees-Zota: În creațiile mele predomină poezia, proza scurtă, reflecția asupra condiției umane și literatura inspirată din realitățile sociale.
Îmi place să scriu despre oameni, despre trăirile lor, despre iubire, suferință, speranță, destin și despre felul în care experiențele vieții ne transformă.
Dintre volumele publicate, aș aminti: „Cu dragoste, din dragoste, pentru dragoste” – 2000; „Din viață pur și… simplu” – 2002; „În nebunia mea de om cu… minte” – 2005; „Și îngerii greșesc” – 2007; „Lăstari de timp” – 2009; „Secretul scrisorii albastre” – 2020; „Tu unde dormi la noapte? – 12 povești ale oamenilor străzii”; „Am scris până când ai auzit!” – 2026.
Am publicat, de asemenea, versuri și creații literare în diferite publicații și antologii naționale și internaționale.
Un loc aparte în activitatea mea editorială îl ocupă cartea „Tu unde dormi la noapte? – 12 povești ale oamenilor străzii”, realizată împreună cu Raluca-Theodora Păun și publicată în trei limbi: română, germană și engleză.
Această carte s-a născut din activitatea mea directă cu persoanele fără adăpost din Nürnberg. Este rezultatul unor interviuri realizate personal cu oameni care, din diferite motive, au pierdut stabilitatea unei locuințe și au ajuns să trăiască în condiții de vulnerabilitate. Printre ei am întâlnit artiști, bucătari, muncitori calificați și persoane care au avut cândva cariere, familii și visuri.
Mi-am dorit să demonstrez prin această carte că lipsa unei locuințe nu anulează valoarea unui om și că fiecare persoană are o poveste care merită ascultată.
Un aspect deosebit de important pentru mine este faptul că pictorul Zoltan Herpai, unul dintre oamenii ale căror destine sunt prezentate în acest volum, a realizat și coperțile cărții, în cadrul centrului nostru cultural.
Literatura nu trebuie să fie doar o formă de delectare intelectuală. Ea poate deveni un instrument de conștientizare, de educație și chiar de schimbare socială.
Ion Nălbitoru: V-ați stabilit definitiv în Germania? Din discuția noastră am dedus că vă iubiți poporul și plaiurile românești! Veniți des în România?
Dna. Ionela van Rees-Zota: De peste 18 ani trăiesc în Germania, unde mi-am construit o parte importantă a vieții personale și profesionale. Aici am dezvoltat proiecte, am întâlnit oameni extraordinari și am avut posibilitatea de a contribui activ la viața comunității. Germania este patria mea adoptivă, însă România va rămâne întotdeauna patria rădăcinilor mele.
Revin în România cu prilejul diferitelor proiecte, evenimente culturale, conferințe și întâlniri profesionale. Legătura mea cu țara natală nu s-a întrerupt niciodată.
Dorul de România nu poate fi măsurat în kilometri. El se regăsește în limba pe care o vorbesc, în cântecele pe care le ascult, în tradițiile pe care le promovez și în bucuria pe care o simt atunci când întâlnesc români care realizează lucruri frumoase.
Nu cred că trebuie să aleg între România și Germania. Ambele țări fac parte din identitatea și parcursul meu.
În ceea ce privește viitorul, am învățat de la viață să nu mai folosesc cuvântul „niciodată”. Important este ca, indiferent unde mă voi afla, să pot continua să fac lucruri care au un rost și care aduc un beneficiu celor din jur.
Ion Nălbitoru: Vă rog să transmiteți un mesaj românilor din țară, dar și celor din diaspora!
Dna. Ionela van Rees-Zota: Le doresc românilor de pretutindeni să învețe să se respecte mai mult, să se sprijine reciproc și să înțeleagă că adevărata putere a unei comunități se află în unitatea sa.
Mi-aș dori să renunțăm la orgolii, la invidie, la conflictele inutile și să învățăm să ne bucurăm de succesul celuilalt. Reușita unui român, oriunde s-ar afla acesta, reprezintă și o contribuție la imaginea României în lume.
Celor din diaspora le transmit să se integreze cu demnitate în societățile în care trăiesc, să învețe limba țării adoptive, să respecte legile și cultura acesteia, dar să nu își uite niciodată rădăcinile. Să le vorbească propriilor copii în limba română, să le povestească despre bunici, despre istoria noastră, despre tradiții și despre frumusețea locurilor din care provin.
Celor din România le transmit să nu îi privească pe românii plecați peste hotare ca pe niște oameni care și-au abandonat țara. Mulți dintre noi promovăm România zilnic, prin profesia noastră, prin comportamentul nostru și prin proiectele pe care le construim. România are nevoie de noi toți, indiferent de locul în care trăim.
Mi-aș dori să înțelegem că patriotismul nu se măsoară în declarații, ci în fapte. Nu trebuie să așteptăm întotdeauna ca altcineva să facă ceva pentru noi. Putem începe fiecare, printr-un gest de solidaritate, printr-un proiect, printr-o mână întinsă celui care are nevoie.
Eu am avut întotdeauna un motto după care mi-am ghidat activitatea: „La mine faptele vorbesc!”
Nu îmi doresc să fiu cunoscută doar pentru funcțiile pe care le ocup, pentru cărțile pe care le-am scris sau pentru distincțiile pe care le-am primit. Mi-aș dori să rămână în urma mea proiecte care să continue, oameni care au prins curaj datorită sprijinului primit și copii care, deși s-au născut departe de România, să poată spune cu mândrie că sunt români.
Să nu uităm că România nu se termină la granițele sale geografice. România trăiește în sufletul fiecărui român care își iubește rădăcinile și își reprezintă țara cu demnitate, oriunde s-ar afla în această lume.
Ion Nălbitoru: Distinsă doamnă Ionela van Rees-Zota, vă mulțumesc pentru timpul acordat realizării acestui interviu și vă doresc în continuare mult succes în consolidarea legăturii culturale între România și Germania, dar și a românilor de pretutindeni!
Ion Nălbitoru – membru UZPR Vâlcea

Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..