grăbit la serviciu
limuzine de lux
şi pe trotuar!
pescar cu undiță
rămas nemișcat
din secolul trecut
netulburat
melcul filosof
cară lumea în spate
un pantof cu scârț
altul fără
mă simt şi eu mai important
cu pacea şi iubirea
sunt cel mai bogat,
zice sfântul
oul crăpat
puiul deschide ochii mari
asupra lumii
prânzul e gata
tata caută în piață
un om flămând
merg cu un om
surd şi limbut
el vorbeşte şi eu dau din cap
zborul este melodia
care sculptează
aerul
cu fiecare zi pierdută
viitorul este
mai sărac
m-am băgat devreme în pat
şi scap de grija
zilei de mâine
urzici timpurii
două grămezi la leu:
suntem comunitari
universul
e ca un ou în care
trăieşte omul
ea vorbeste,
el nu ascultă
în rest se înțeleg bine
toate lucrurile
aleargă un pic
după care mor
maidanez flămând
alungat și de oameni
dar şi de haită
universul –
inimă cosmică
şi omul atât de mic!
sperietoarea s-a dus
la masă
dar îi țin eu locul
vine tata cu
drumul înfăşurat
pe osia căruţii
ION UNTARU


