(Ne)prietenos

Dar cine mi-e prieten?

Să-mpart cu el durere

Când viscolul tăcerii

Pe inima mea geme.

Acel prieten care

Îmi face drum spre soare,

Plătind cu nenorocul

Invidiei umane.

Dar cine mi-e prieten,

Doamne?

În loc de iarbă verde

Am spini pe sub picioare,

În loc de bunătate-clepsidră cu venin

Și tot mai mulți mă lasă

Și prea puțini mai vin.

Sub “Marele Imperii”

Al micilor relații

Mă uită acest secol,

Îi uit și eu pe alții.

 “Grăbiți în secol de granit”

Suntem grăbiți în secol de granit

Ne-au ruginit și oasele de pe la tâmple,

Și nu deoarece am fost bătrâni

Dar pentru c-am uitat a mai fi simpli.

Pe verdele naturii-mamă

Am ridicat case de piatră

Și niciodată, niciodată

Pe acolo viața nu mai calcă.

Suntem grăbiți în secol de aramă

Ne spunem iubirea pe-o bucată de aur..

Ușor ne despărțim și prea se duce timpul

Și-am înteles nimic când spre trecut se-ntoarce chipul.

Granit, acesta e cuvântul!

Oare n-ați vrut să fiți tulpini spre cer?

Ah, oameni, niște strigoi din piatră

Cu tâmple ruginite laolaltă.

Suntem grăbiți dar unde alergăm?

Când ușile închise ni se-arată.

Te mai oprește mamă și mai deschide-mi tată

O poartă.

Şi dacă?

Şi dacă n-ar fi toamna
În frunze să mă-mbrace,
Eu cum să calc pământul
Rodit de spini şi ace?

Şi dacă n-ar fi iarna
În zale de mărgele,
Eu cum să fiu frumoasă
Când frigu’n mine geme?

Şi dacă primăvara
Ar dispărea de tot,
Eu cum să chem cocorii
La moarte şi potop?

Şi dacă n-ar fi vara
Cu iarba-i pe câmpii,
M-aş duce-n altă vară
Unde mai sunt copii!

——————

Irina Staver

Chișinău

25 noiembrie, 2017

by

Referinţă Bibliografică

Irina Staver: Poeme/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 25 noiembrie 2017