„Ca un cocon cuminte, sunt ascuns,

Sub firul de mătase ne-ntrerupt,

Îmi pare cocoloșul îndeajuns.

E-aproape de sfârșit ce-am început”.

(Metamorfoză, octombrie 2018)

Totul începe cu o expresie care îmi rămâne întipărită în minte. Pe semne că omul ascuns al inimii nu doarme niciodată, ci se joacă și născocește mici surprize care mă trezesc de-a binelea înainte de a se face ziuă. Câteodată, sâcâită de acele cuvinte, mă așez în fața unui coli albe și scriu. Pe măsură ce cuvintele se aștern, am graba unui copil care scrie ce i se dictează și nu se oprește până nu isprăvește tot ce are de scris.

Așa se nasc unele din poeziile mele. Alteori, în timp ce mă plimb, încep să se brodeze gânduri și versuri neașteptate, stârnite, pe semne, de ceea ce mă înconjoară.

Am crescut cu versurile lui Traian Dorz și Nicolae Moldoveanu și am învățat să citesc înainte de a merge la școală dintr-un caiet de cântece creștine al unchiului meu. Acela a fost primul meu abecedar. Din poezia noastră românească, care are atât de multe rezonanțe, m-au inspirat poeți precum Vasile Voiculescu, Lucian Blaga, George Coșbuc, Tudor Arghezi. Primele versuri le-am scris într-o zi de luni, după ce am fost botezată, la 18 ani. A fost începutul unei vieți noi, pline de substanță și inspirație. Poeziile și cântecele mele au început să curgă. Am început o viață marcată de activități în biserică și cântecele compuse de mine au ajuns să fie cântate în mai multe biserici.

M-am născut în 29 mai 1955, la Timișoara și am împărțit greutățile unei familii creștine modeste cu patru fete. Mama noastră era grav bolnavă și precum sunt cea mai mare dintre fete, responsabilitățile casei m-au modelat timpuriu. Multe din poeziile mele poartă marca unei maturizări grăbite de presiunea poverilor pe care a trebuit să le port. Faptul că am avut șansa să îl cunosc pe Hristos, Cel revelat în Sfintele Scripturi, a făcut ca fiecare experiență să fie cu atâta rost și sens, pentru că am primit o pace adâncă.

Înainte de 1989, unele dintre cântecele mele circulau clandestin, atât în țară cât și în afara țării, predominant oral, pentru că încă nu puteau fi publicate într-o perioadă comunistă. Dar cenzura nu putea să oprească izvorul de inspirație pe care Duhul Sfânt îl punea în mine. Bucuria mea era nu doar să scriu poeziile, ci și să le dau viață recitându-le așa cum le simt  Am înregistrat versuri care au fost transmise la Radio Monte Carlo și Libra. După Revoluție, am publicat poezii în diverse reviste, precum: Cuvântul Adevărului (București), Agapia (S.U.A.), Dorca (Australia), Lampadarul de aur, Lydia și Priscila (România) în devoționalul Jurnalul meu.

Primul volum apare în 2016 la Editura „Noua Speranță”, Timișoara, cu titlul „Din aur curat”, cântece creștine, cu o prefață de Valer Brâncovan, pastor SUA, urmat apoi de volumul de poezii „Untdelemn din Orașul Rozelor”, cu o prefață de Maria Bologa, poet, membru în Uniunea Scriitorilor, Editura „Noua Speranță”, Timișoara, 2018 și apoi de volumul „Doftorie din Orașul Rozelor”, cu o prefață de Cornelia Stoica, profesoară, cu imagini grafice realizate de fiii mei gemeni: Marius și Flavius Leontiuc (arhitecți), Editura „Noua Speranță”, Timișoara, 2020.

*

Premiile obținute mi-au adus confirmarea că harul de a compune poezii și cântece mi-a fost încredințat de Sus, pentru a-i bucura și zidi pe ceilalți. La simpozioanele la care am fost invitată, am avut șansa să cunosc poeți, interpreți, pastori și preoți din mai multe confesiuni și să ne bucurăm de comuniunea pe care o putem găsi când descoperim același filon de inspirație al poeziei creștine.

Cu ocazia lansării volumului „Untdelemn din Orașul Rozelor”, preotul Marius Ioana spunea: „Forța demiurgică a versului, autoritate spirituală prin grefa evanghelică, valoarea stihului ca experiență de viață sunt componente esențiale ale poetei Iuliana Leontiuc. Calitățile literare însemnate imprimate în vers, o așază pe poetă în galeria marilor poeți români creștini. «Ce să fac Doamne, dacă mă număr printre cei din urmă?»  este un semn al discreției și smereniei poetului creștin”.

Premii, distincții (selective):

• Premiul de excelență „Pro Arte” la Concursul „Lumină lină”, pentru volumul de creație muzicală „Din aur curat”, Timișoara, septembrie, 2014.
• Premiul I „Dosoftei” la Concursul „Lumină lină”, pentru volumul de poezii „Untdelemn din Orașul Rozelor”, Timișoara, septembrie 2018.
• Premiul de excelență „Dosoftei” la Concursul „Lumină lină”, pentru volumul „Doftorie din Orașul Rozelor”, Timișoara, septembrie, 2021.

Referințe critice:

„Ea a făcut un lucru frumos față de Mine.”

(Iisus)

„… Poeziile și cântecele Iulianei Leontiuc sunt toate, una după alta, aceeași <risipă> generoasă de mir care ne-a învăluit inimile celor care am știut-o în toți acești ani, trei generații, la rând. Subscriu cu tărie la gândul că ele au atins cu iubire, mai întâi de toate, inima lui Iisus! Iuliana a reușit să facă <un lucru frumos> față de El și oare nu tocmai aceasta este definiția esențială a artei pure? Talant de aur hăruit de sus care se reîntoarce multiplicat ca dar al recunoștinței către Dătător!” (Valer Brâncovan, din prefața volumului „Din aur curat”)

„… poezia creștină a Iulianei Leontiuc transmite mesajul unei chemări îndreptate către cei care speră (sau au nevoie de speranță) și se încred în Dumnezeu: să guste și să vadă că Dumnezeu este bun. Se adresează celor care I se închină cu reverență și se tem de El, celor care Îi slujesc umil lui Dumnezeu, într-o biserică, în familiile lor, în casele lor, în inima lor…” (Maria Bologa, din prefața volumului „Untdelemn din Orașul Rozelor”)

„Cititorilor care lecturează cu o privire fugară volumul de față li se dezvăluie la început doar o pânză pe care e zugrăvit un portret de femeie învăluit în ceața vremii, purtând un șirag de perle (…). Astfel pe măsură ce te adâncești în citirea și trăirea poeziilor, portretul devine tot mai clar, lăsând să se întrevadă, pe goblenul cusut cu atenție, o femeie de o nespusă frumusețe interioară, care răzbate în afară, pe chipul ei (…). Fiecare poezie e ca un mărgăritar la gâtul ei, înșirat pe firul auriu al timpului, împletit cu dragostea pentru Domnul său, care îi înfrumusețează întreaga viață (…). Versul său curge ușor și fluent pe o diversitate de teme, într-o bogăție de ritmuri și rime, de forme și figuri de stil, de la simple epitete și comparații până la metafore meșteșugite, (…). În volumul de față găsim chintesența crezului poetic al autoarei, pe care îl anunță fericită și plină de pace…”                                        (Cornelia Stoica, prefața volumului „Doftorie din Orașul Rozelor”).

„Iuliana Leontiuc a fost înzestrată de Domnul cu mult talent în diverse domenii: literatură, muzică, design vestimentar și de interior. De-a lungul anilor a scris versuri și a compus melodii creștine, pe care le-a interpretat apoi împreună cu prietenele ei din corul și din orchestra bisericii Filadelfia (…). Pe scurt, Iuliana este un om complex, un artist autodidact, un psalmist al generației sale. A fost un mare privilegiu pentru mine să slujim Domnului împreună în aceeași biserică decenii la rând, văzându-i evoluția. Slavă Domnului pentru acest om și pentru această onoare.” (Ticu Leontescu, poet, pastor Timișoara)

––––––––-

Iuliana LEONTIUC

Timișoara, 22 august 2022

by

Referinţă Bibliografică

Iuliana LEONTIUC: TAINA SCRISULUI (172) – FILONUL DE AUR/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 22 august 2022