CIRCADIAN

Oferă-mi te rog,

Doar spațiul pentru răsărit.

Să-l iubesc cu ardoare,

Să-l plâng cu exaltare,

Să mă mutilez în fiecare clipă

Când începe să se dilueze a lui culoare,

Care devine prea strălucitoare.

Oferă-mi, te rog,

Doar timp pentru apus.

Să mă pierd isterică într-un râs,

Și să mă regăsesc,

Istovită de fericire,

Când portalul magic apare.

CONDAMNARE

Mi-ai spus, într-o seară la apus,

Că doar îngerii cei necăzuți,

Ar putea să mă aibă.

Dar uite, mă au chiar și copacii rupți.

Și cum ne amestecăm de bine,

Părul meu și tulpina lor,

Parcă scriu împreună rime.

INTERNARE

M-ai luat și m-ai izolat,

În carantină m-ai băgat.

Mi-ai spus că trebuie să mă vindec

De o asemenea boală,

O iubire, ce ar putea să-mi fie fatală.

Și-am stat, singură în pat…

Ani, decenii, secole, milenii…

Dar tot nu m-am vindecat.

PRIVIND

Din irișii mei,

Te priveau arhanghelii.

Nu știu de ce,

Unul a început să plângă.

Am închis ochii

Că să-l îmbrățișez…

Apoi a început să râdă,

Iar eu să clipesc.

CIOC – CIOC

M-ai trezit într-o dimineață,

Ciocăneai agresiv în ceață,

Căutai soarele că o isteață,

Părea un concert primitiv,

Iar când ți-am spus asta

Te-ai înroșit la față.

Îmi spuneai că dorințele inimii

Trebuiesc explorate cu perseverență,

Că să nu ajungi la penitență.

FLUTURAȘ SAU IEPURAȘ

Sărea

Râdea

În zăpadă tumbe făcea

Se rostogolea

Medita

Făcea pirouette

Și norii îi amețea

Apoi îi lua

Și cu ei se îmbrăca

Un dans psihedelic

Pe scena falnicilor munți

Se prezenta

În momentul în care

Cortina cădea.

GIUVAER

Diamantele,

Ce bijuterii

Ne-

Se-

Mni-

Fi-

Ca-

Ti-

Ve!

ÎNSĂ UN CUIB…

Câtă măiestrie,

Câtă disciplină,

Câtă muncă,

Câtă artă,

Câte povești

Și câte vieți,

Stau scrise,

În și între

Acele crenguțe,

Strategic prinse.

CUM!?

Cum să nu rămân

Mută de uimire,

În fața unei asemenea

Dovezi de iubire?

DROGURI

În ceainăria mea,

Azi mi-era pustiu.

Am fi avut loc să dansăm,

Cântând la stele…

Dar,

M-am narcotizat cu un ceai

Și, mi-am imaginat,

Cum era odată…

Vina amestecată cu teama,

Visarea cu pragmatismul,

Spiritualitatea cu politica,

Filosofia cu metafizica,

Durerea cu inocența,

Țipetele cu șoapte.

Ah, și cum se mai amestecau,

Răzând,

Sufocând.

Astăzi, iți lipsea,

O mașină de scris,

Draga mea ceainărie,

Să aștern gândurile

Celor din alte lumi,

Care fac minuni…

Și să le înghesui într-un plic,

Iar la plecare,

Să ți le las în poștă…

Dar, oh…

Iți mulțumesc,

Că ai mutat,

Și purificat

Chiar totul.

Azi,

Nu mi-a mai rămas

Decât să-mi reamintesc,

Să îmi imaginez

Și apoi,

Mi-ai permis

Și chiar m-ai obligat

Să te repictez,

Să te redecorez.

Te-am cadorisit cu gânduri,

Din cele mai înmiresmate

Și cu sentimente,

Din cele mai aglomerate.

Precum

Ceaiurile tale,

Din prea multe plante,

Cu prea multe arome,

Cu prea multe culori,

Cu prea multe beneficii

Medicale și spirituale,

Tu știi,

Tu știi la ce mă refer…

Prea…

Pentru mine…

REZULTAT

Da,

Iubirea doare,

Într-o îmbrățisare,

Prea puternică,

Psihedelică,

Năucitoare…

––––––––

Jolie TÂRNOVEANU

Sibiu, 21 martie 2022

by

Referinţă Bibliografică

Jolie TÂRNOVEANU: INSOMNII (POEME)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 24 martie 2022