Origini, roluri, etichete…

Pe mine m-a crescut

O pădure de brazi,

Unii îmi spun Fiică,

Alții îmi spun Mumă,

Când ajung în lume,

Mulți îmi spun

Nebună.

***

Fata pădurii

Într-o colibă, uitată,

În mușchi de pădure fermecată,

Îmbrăcată,

Trăia o fată,

O ființă pământească si neomenească.

Avea pene la gene

Și aripile-i erau din nori surâzători.

În spatele buzelor din fructe,

Se ascundeau dințișori

De iepuraș drăgălaș.

În ochi îi străluceau stele,

Iar din păr îi picau uneori

Flori

De tei, de iasomie și din soc de foc.

Urechiușele-i erau ciuperci de elfi.

Degetele erau crenguțe pe care stăteau mămăruțe.

Sub coroana ce-o purta,

O bufniță se-odihnea.

În piept o întreagă galaxie îi răsuna.

Trombocitele-i erau,

Aștrii ce călătoreau.

Iar în măduvă îi domnea,

Shambala…

Unghiile-i erau cristale,

Protectoare.

Iar zâmbetul,

Panză țesută din izvoare.

***

Poem pentru tine

M-am topit în lacrima care

O purtai recunoscătoare.

M-am îndrăgostit de zâmbetul care…

Și tu la randu-ți, îl iubeai atât de tare.

Cu un spray, îmi cântai culori,

Adunate din ciuperci otrăvitoare,

Și mă invitai, iubitoare,

În a ta căsuță care…

Abia se ținea pe picioare.

În strălucirea răsăritului,

Îmi arătai toți îngerii, care…

Îmi șopteai tu,

Își pregăteau clopotele

Pentru a mea vindecare.

***

Realitate

Fericirea mea se naște în punctul în care Cerul sărută Pământul.

Mereu prinsă intre două lumi,

Nu le împarți,

Nu le aduni…

Doar le trăiești și le iubești.

***

Meditație

Contopirea iremediabilă cu inefabilul,

Îi determina,

Pe lângă reacțiile chimice implozive,

O pace arzandă sublim…

Beată de încântare,

Zări cum prin vene îi călătoreau aștrii.

***

Acceptare

Scufundă-te în întunericul abisal și blând al propriului suflet!

Întunericul ce te îmbrățișează cu o suflare caldă și securizantă

Asemenea…

Unui foc de lemne într-o casă dezintegrată, plină de mucegai și uitată…

Îmbrățișării sălbatice a unei plapume, în mijlocul iernii neîmblânzite…

Șoaptei mângâietoare a unei mame proaspăt iscate…

Suflării dulci a unui iubit nepământesc îndrăgostit…

***

Decizie

Da,

Mă înstrăinez de umanitate cu împotrivire și acceptare,

Mă contopesc cu infinitul spiritual.

Sunt o eternitate absolută, intermitentă și fară urmă de intoxicație.

Dețin o amplă competență

Împotriva banalului isteric.

Luciditatea prin care îmi gravez clipele,

Se află în contradicție cu fatalitatea acțiunilor umane.

***

Alchimie

Am descoperit antidotul în propriile mele torturi,

Am descoperit vindecarea acolo unde nu mai era viață,

Am descoperit lumina în cel mai întunecat punct al Universului,

Am descoperit libertatea, legată în chingi de un pat,

Am descoperit o capodoperă muzicală în remarcabila tăcere,

Am descoperit creativitatea în vastul vidului,

Am descoperit magia în incurabilul scepticism,

Am descoperit realitatea în cea mai extenuantă anomalie.

***

Opera (ție)

Mi-ai creat un pat cu baldachin,

Și de nori l-ai agățat,

Iar într-o dimineață,

M-am trezit cu Luna la cap.

Număra fluturi cu miile (suferea de insomnie).

Eu am coborât,

Și am călcat pe-un nor.

L-am făcut să plângă, zdrobitor.

A spus că n-a mai văzut așa picior,

Vătămat dar înflorat.

Am început să râd,

Pentru că nu mă durea,

Fiecare rană, cristale supura

Și-apoi înflorea.

Fiecare incizie din pielea mea

Mă vindeca.

Așa ieșeam la lumină eu,

Autentica.

În sfârșit trupul nu mă mai constrângea,

Să fiu ce eram cândva.

Esența mea,

Era acum,

Tot ce mă sfâșia.

Astfel a-nceput capodopera.

***

Creație

Am început să-mi cos tainic viața…

Din petale și crengi,

Din valuri și meduze,

Din nori și din pietre,

Din puls și din zâmbet,

Din miros și clipă,

Din vis și turbare,

Din tot ce… nu moare.

***

Mă transform

Gratiile au început să se îndoaie,

Chiar să se înmoaie.

A început să crape pielea pe mine,

Și nu, nu de la grăsime.

E ca un wabi sabi a lui Hemingway.

Morfologia ochilor e în continuă modificare,

Dar nu doare,

E că și cum ai schimba la TV mii de canale.

Al treilea ochi se trezește

Precum un ciclop te privește.

Pavilionul urechii a început a se mișca,

Iar percepția intensității sonore a dobândit o variabilitate inumană.

Mersul suferea schimbări edificatoare

Din pirouette, țopăieli, alergat agil în patru labe,

Până la cățărat pe vertical și zbor astral.

Miroseam a lavandă și a stele scormonite cu ghearele mele.

Totul părea deja banal.

Aripile mi le ascundeam sub o pelerină extra size,

Dar totuși se vedeau, cum târâiau.

Nici să zâmbesc nu mai puteam.

În gropitele din obraji își făceau rapid cuib cocorii.

Iar razele de soare deveneau

Orbitoare,

Din gura care voia să emită cuvinte banale.

A devenit o povara să fiu.

Apoi, tu,

Mi-ai construit un loc,

Mi-ai luat sobiță și mi-ai făcut foc.

Mă încălzeam

Și

Iți preparam

Hrana poftelor spirituale,

Apă vie

Și deserturi cu magie.

Seara când mă plimbam

Îmi priveai, atent,

Urmele ce le lăsam pe Lună.

Noaptea la 1:11 minute

Mă chemai,

Să adorm pe creanga mea

Care era…

Aorta ta.

***

EU!

Pășind în lumină,

Începi să te colorezi…

Din întuneric

Devii curcubeu.

Plângi zâmbete,

Strănuți fluturi,

Auzi pirouette,

Guști Perseide,

Mângâi gândurile și timpul.

Și îl creezi…

Pe…

Adevăratul…

TU!

***

Zborul

Mă arde spatele,

Mă gâdilă,

Mă scarpin ușor,

Apoi mai cu spor…

A început să mă doară,

Îngrozitor

Iar eu mă rănesc

Obsesiv

Compulsiv.

Prin sângele amestecat cu plasmă

Am găsit o…

Pană.

Cât mi-am dorit

Aripi să zbor

Și-acum, îmi cresc

Încetișor.

–––––––––

Jolie TÂRNOVEANU
Sibiu, 18 februarie 2022

by

Referinţă Bibliografică

Jolie TÂRNOVEANU: LIRICA FIICEI PĂDURII/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 18 februarie 2022