Mă regăsesc
în cartea pe care o citesc,
în melodia preferată
ascultată în surdină Iarna,
privind dansul flăcărilor din soba bunicilor
sau albul imaculat al fulgilor de nea.
Mă regăsesc
în timp ce admir coloritul florilor
de pe stradă sau de acasă.
Mă văd explodând
în culorile gândului
care se cere aşternut pe hârtie.
Mă regăsesc…
prin mugurii care se deschid
sub razele aurii ale soarelui de primăvară.
De asemenea, toamna,
în timp ce admir frunzele ruginii
când se desprind de pe pomi.
În verdele copacilor încă în floare,
cât şi prin munţii natali
ori în murmur de izvoare,
în miile de culori ale fluturilor jucăuşi
dar şi-n zborul lin de pescăruşi…
Mă regăsesc
dimineţile în trilurile canarilor,
când din vis mă trezesc,
în râsetele copiilor
care pe stradă voioşi se zbenguiesc.
Mă văd prin valurile Dunării „valsând”,
prin salutul trimis spre oraşul natal,
drum croindu-şi printre valurile-nspumate.
În nori şi-n culorile curcubeului,
în noaptea cu lună,
contemplând măreţia cerulului.
Mă regăsesc
în splendoarea stelelor,
în parfumul florilor de tei,
când străbat aleile grădinilor.
Mă vei găsi prin liniştea nopţii,
dar şi în tumultul vieţii,
luptând pentru ziua de mâine.
Mă aflu în dragostea pentru oameni,
prin tot ce nu e material…
dar are valoare.
Mă regăsesc
în mâna tremurândă de anii bătrâneţii,
întinsă cu dragoste,
să mă îmbrăţişeze.
Prin lacrima rătăcită alunecând
pe obrajii brăzdaţi de durere şi dor.
Însă tot mai mult,
mă regăsesc
prin sfatu-ţi părintesc,
prin zâmbetu-ţi cald chiar
şi atunci când cu dragoste mă cerţi.
Mă regăsesc
în mustrarea-ţi înţeleaptă,
în glumă şi-n glasu-ţi vioi
când mă chemi cu dragoste înapoi.
Mă regăsesc
prin totul
şi în toate
pe unde-au călcat paşii tăi,
lăsând în urmă un şoptit „Te iubesc!”
În numele care cu drag tu îl porţi,
mă regăsesc pe mine,
o biată muritoare…
fără de sfârşit.
Poate că,
prin regăsirea mea în tine,
devin nemuritoare
iar tu în veci iubit.
De aceea,
dacă tu astăzi taci,
eu voi tăcea pentru totdeauna.
Dacă glasul ţi-l voi auzi,
versul meu
va renaşte ca Pasărea Phoenix,
chiar şi din cenuşa iubirii.
Atunci,
covor de gânduri scrise voi aşterne,
că prin tine
am aflat ce înseamnă
REGĂSIREA !.
–––––––––
L.G. JANIK
Aldingen, Germania
23 Aprilie 2015
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..