Cum să se treacă un eschimos la creştinism dacă în raiul creştin nu sunt foci, cum să nu blameze el o veşnicie creştină renunţând la vânătoarea cu foci pentru agape sfinţite!? Memoria brută eschimosească a românilor nu foloseşte ca învăţare de minte decât că binele sufletului se află acolo unde poţi prăda tot şi masacra fiinţe neapărate. Pe fondul gălăgiei de alarmă românească şi cu necuvântătoare autohtone deducem că trebuie să creştem gâşte ca să păzim „Capitoliul”, în loc să învăţăm noi a-l apăra! Ne-am pierdut rând pe rând pe mulţi dintre adevărații patrioți români, iar siguranţa binelui României din partea celor ce vin și revin la frâiele puterii e întărită azi de gălăgia gâştelor!
Cea mai statornică și dedicată ocupație a bossului politic actual este aspirația omului de a ajunge mai presus de om. Să nu credem o boabă din ce se bate el cu pumnul în piept că va face pentru oameni ceea ce nu au făcut „dușmanii” lui de moarte înaintea sa și nici nu vor face în locu-i. Oamenii politici prezenți sunt niște lăutari într-o dungă ce reorchestrează fals, manelizat niște cântece însuflețitoare altădată, când patriotismul era prevăzut într-o constituție nescrisă, cu transcendență în rugă, nu în bal mascat și trânte barbare electorale.
Ne-am trezit pricopsiți cu feți-frumoși izbăvitori…, gata, ei vor strivi smeul și-n palatul lui ne vom muta noi. Da, stați nițel, că nu așa, tam-nisam, să nu ne înghesuim încă, s-avem răbdare că nu e loc pentru toți la bine…, unii vor muri ca puii din cuib dintre care numai voinicul prim născut supraviețuiește, ceilalți fie mor de foame, fie sunt lepădați de mămică și frați.
Deocamdată avem a trece prin furcile caudine mergând către poiana cu flori pe o cărăruie cu ace. Cine scapă, bine de bine, cine nu, ghinionul lui…, nu cine-i sapă groapa îl bagă în pământ cu zile, ci acei ce l-au ținut prea mult timp ne-ngropat…, știți dumneavoastră…, teorema cu moștenirea grea…! Apropo de teoreme: un matematician compune teoreme și exerciții de matematică ori le cântă pe cele compuse de alții, că nu înțeleg de ce un laureat la niște olimpiade de matematică este matematician, ce, Nadia Comăneci este gazelă și Madona pitpalac?! A rezolva niște exerciții la o olimpiadă înseamnă să fii matematician, ca și cum profesorul ce predă materia filozofie este un Kant, profesorul de Educație fizică și sport este un Dobrin, profesoara de muzică este o Angela Gheorghiu…?! Păi, asta înseamnă că la maternitate nu sunt mame și odrasle, sunt Madone și prunci…?! De altminteri, chiar și așa, cu ce mă încălzește pe mine un președinte cu faima de a fi ce nu este, că la Cotroceni nu se țin olimpiade de matematică, nici țara nu este domeniu al lui Pitagora, e o moșie a neamului nostru ajuns să-i fie numărați, supramatematic banii din tăieri nu din buzunar.
Așa că, suntem consolați, nu vom mai avea de niciunele, dar vom avea matematică pe pâine. Păi, nu ne-am ghiftuit cu Țițeica și Gheba, matematică ne trebuie nouă?! Câtă matematică au știut regii noștri ce-au ctitorit România modernă…, câtă matematică duduia la Cotroceni unde domnește acum olimpicul?!
Sunt nepământean get-beget. Nepământean în sensul că nu sunt făcut din pământ, nu că n-aș locui pe el. Eu sunt făcut din tabla înmulțirii, asta să știți – gata, m-am contaminat de matematică, prevăd o pandemie de matematică românească…! A dat bunul Dumnezeu și am ajuns până în era matematicii de gargară…! De boală, de sărăcie, de griji, de dezolare…, luați de colea minciuni de la oameni tiriplici ce-ntorc țara cu josu-n sus, gâlgâie vinul gloriei de a-și fi luat țara înapoi, ei de la ei, ca să facă din ea mândrețe de țară și deja se aud zornăituri și tobe pentru apropiatul bocet și repetabile lupte de la țară, căci și după acest luat al țării înapoi nu urmează decât un nou și același luat al țării înapoi, de către aceiași, de la aceiași…!
Să te tot ții…! Ce plăcere, ce parfum de țăcăneală, ce lume buimacă, ce oameni nepotriviți la loc nepotrivit și cu toate acestea, câtă puzderie de lume care și când dorm nu dorm, răcnesc, dau buzna, se zvârcolesc, fac și desfac, previzionează și dezic, dau scoruri și note pe care le anulează cu erate…, politică și iar politică…!
Fir-ar mama ei de viață…! Unde mă duc, unde mă întorc, tot peste politică dau! Trebuie să fiu când așa, când așa, unul e colo, altul dincolo, dacă nu mă dau după fiecare îmi iau papara…, îmi pierd prieteni, îmi câștig dușmani, îmi pierd dușmani ce se cred cezarii adevărului îmi câștig prieteni maniaci de duzină electorală, îmi pierd și prieteni și dușmani, nu câștig nimic, îmi apăr onoarea, demnitatea și statornicia mea, iar cu aceasta nu sunt niciodată cel învins.
Eu sunt monarhist, iar de aceea stau departe de balamucul prezent românesc. De curând s-a ținut la București al șaselea Congres al Alianței Naționale pentru Restaurarea Monarhiei. Să fi fost acolo, aceasta ar fi însemnat pentru fiecare o regăsire cu sinele său eliberat de stăpânirea minciunii, limbaj violent și agramat, manipulare, supraplin de prostie matematizată, goliciune pustnică de energie constructivă, descătușare în barbarie politică trasă de sfori…!
Și când te gândești că în Palatul Regal Cotroceni când nu cântă cucuveaua zdrăngăne matematica…, în țară când zbiară gura plânge mintea…!
(Aurel V. ZGHERAN)
by 
Array
A trecut ceva timp, de la atacul informatic direct, de foarte rea-credinţă, prin care revista universală de creaţie şi atitudine culturală ARMONII CULTURALE (www.armoniiculturale.ro, înfiinţată la Adjud în februarie 2011), a fost desfiinţată aproape în totalitate. Dispariţia din spectrul online a acestei reviste, devenită în scurt timp valoroasă, prin numele care şi-au adus contribuţia la construirea acesteia, a constituit un real motiv de regret pentru cei peste 900 de colaboratori, de pe cinci continente. În perioada activităţii sale online, revista Armonii Culturale s-a constituit într-un pol pozitiv de atragere a scriitorilor valoroşi, atât din ţară, cât şi din diaspora..