Astăzi, 29 aprilie, te sărbătorim pe tine, draga noastră soră, prietenă, îndrumătoare, cu calități de Om și de Scriitor adevărat, MARIANA VICKY VÂRTOSU, draga noastră doamnă președinte al LSR Filiala Vrancea. Îți spunem cu toții împreună un sincer LA MULȚI ANI!, dorindu-ți să rămâi același Om special, același prieten de nădejde, același sprijin necondiționat, cu o aceeași infinită dragoste față de Om și față de cuvântul scris. La mulți ani, draga noastră, să fii înconjurată doar de zâmbete sincere de prietenie, curaj, adevăr și dreptate. TE IUBIM! LA MULȚI ANI!
Dedic aceste versuri aniversatei noastre și, chiar dacă mă repet, să ne reamintim în fiecare clipă a vieții noastre că „Suntem rouă, în pumnul plin de verde iarbă a lui Dumnezeu” (Gh. A. Stroia).
ROUĂ
*******
Un bob de rouă
pe-aripa
timpului nescris,
grăuntele
din moara clipelor
uitate în abis,
nici gând,
nici rugăciune
nu sunt,
ci doar un călător
pribeag
peste pământ.
M-am bucurat
mereu
de-al zilelor căuș,
n-am fost obraznic,
nu sunt
nici jucăuș,
nu m-am născut
uscat, dar verde
nu am fost
și de un veac
repet al
vieții rost.
Am râs cu poftă
de-am simțit
astfel,
plânsu-mi născut,
nu l-am oprit
defel,
am ridicat ades
și glasul
tremurând,
ori am tăcut,
să pot
cânta curând.
Nu sunt nimicnicie,
nici mare
nu mă cred,
sunt fir de praf,
pe strună
de aed,
coroană aurită
nu am purtat
pe frunte,
mi-am înfrânat
cu sârg gândirile
mărunte.
Nu mă socot
din neamuri
cel ales,
am îndrăznit
sfios și
clipa am cules,
nu am lăsat-o
nicicând
să ofilească,
nici sufletului
meu lumina
să-i pălească.
Am adunat
prietenie, cu
încăpățânare,
în inima de foc
am strâns
suspinul mare,
nicicând
nu am păstrat
doar pentru mine,
am împărțit
și răul, și bunul
meu cu tine.
Mă rog
la Dumnezeu –
stăpânul tuturor,
când ceasul
va suna ca
dorul călător,
să mă trimită-n
praful din steaua
neucisă,
să-mi dăruie
un strop din
roua cea promisă.
***********
© Gheorghe A Stroia, alături de membrii LSR, Filiala Vrancea