DE ZIUA MEA
Autor: Victor COBZAC (VicCo)
De Ziua mea (6 Septembrie)
îmi scriu poeme singur,
Chiar dacă îmi mai scrie cineva,
Mai bine decât mine, nu există,
Persoană să-mi cunoască inima!
De câte ori pe noapte se oprește,
Și asta… nu e pentru prima dată,
Când am vorbit la Tu…
cu Dumnezeu,
Cel care a făcut-o, iar… să ba-tă.
Îmi scriu de bine…
cunoscând mă-su-ra,
Primul cuvânt pe limbă care vine,
E despre cum rămân pe verticală,
De rău, cu si-gu-ran-ță, are cine.
Nu m-am dezis de nimeni
niciodată,
O mână caldă nimănui nu-i strică,
Iar dacă cineva îmi mai zâmbește,
Sinceritatea… dispoziția-mi ridică.
La un pahar cu vin…
și-o vorbă bună,
Eu vă invit să stăm până diseară,
Să ascultăm în jurul mesei, roată
Descântece pe strună de chitară.
Să ne privim în ochi…
prietenește,
E tot ce va rămâne-o… amintire,
Pe care… o s-o de-pe-ne nepoții,
Să ne rostim… cuvinte de iubire.
Vor trece anii și-n…
oglinda vieții
O să rămână… chipurile voastre,
A celor care mi-au întins o mână,
Și-am alergat prin zările albastre.
Cine mai vrea s-asculte cum respir
Sub cap în loc de pernă brațul meu
Încapi și Tu, și El , și ceilalți toți,
La margine se culcă… Dumnezeu!
© Drepturi de autor rezervate.


