LA MULȚI ANI, ROMÂNIA UNITĂ!
„Această unire românească n-ar avea nici o valoare dacă nu s-ar sprijini pe însăși conștiința noastră despre necesitatea ei, despre caracterul ei sacru, nezguduit, despre aceea că ea e astăzi, ceea ce nu înțelege o mulțime de lume, o condiție pentru existența însăși a poporului român.” – Nicolae Iorga
Conștiința colectivă este liantul care menține închegat spiritul național în granițele ogorului străbun, îmbibat cu sângele eroilor ce s-au jertfit pe câmpuri de luptă pentru integritatea pământului pe care s-au înrădăcinat tradițiile înaintașilor vorbitori de aceeași limbă, ca valori tezaurizate pentru urmașii urmașilor neamului. Disoluția ei duce la dezintegrarea spiritului unitar și la fragmentarea identității teritoriale. – Maria Filipoiu
*Din vol. „RECURS LA UNIRE – Centenarul Marii Uniri” de MARIA FILIPOIU
https://www.libris.ro/recurs-la-unire-maria-filipoiu-LIB978-606-8953-45-8–p10798701.html
ZIUA NAȚIONALĂ – SĂRBĂTOAREA ÎNTREGIRII NEAMULUI
Motto:
„Dragostea de patrie este cea dintâi religie a omului civilizat.
Devotamentul față de patrie este cea dintâi dintre virtuți.”
Napoleon Bonaparte
Ziua Națională a României este sărbătorită la 1 Decembrie din anul 1990.
Parlamentul României a hotărât, prin Legea nr. 10 din 31 iulie 1990, proclamarea zilei de 1 Decembrie ca Zi Naţională a României. Legea a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 95 din 1 august 1990, luând ca referință data de 1 decembrie 1918, când Adunarea Naţională de la Alba Iulia a adoptat rezoluţia Unirii Transilvaniei, Banatului, Crişanei şi Maramureşului cu România. De atunci, în fiecare an, atât în Bucureşti, cât şi în majoritatea oraşelor din întreaga ţară au loc parade militare şi sunt organizate numeroase ceremonii ce cuprind depuneri de coroane, dar şi alte manifestări.
Drumul reîntregirii a început în 27 martie, respectiv 9 aprilie, prin unirea provinciei românești Basarabia cu România, când Sfatul Ţării, care cuprindea reprezentanţi ai tuturor naţionalităţilor, a adoptat, cu majoritate de voturi, hotărârea Basarabiei de a se uni cu România. La 15/28 noiembrie 1918, Congresul general al Bucovinei, format din reprezentanţii aleşi ai românilor şi ai naţionalităţilor din Bucovina, a hotărât, în unanimitate: „Unirea necondiţionată şi pe vecie a Bucovinei, în vechile ei hotare până la Ceremuş, Colacin şi Nistru cu regatul României” – „Istoria României în date” – Editura Enciclopedică, 2003
Comitetul Executiv al Partidului Naţional Român întrunit la Oradea, la 29 septembrie/12 octombrie 1918, a adoptat, în unanimitate, o declaraţie privind hotărârea naţiunii române din Transilvania de a se aşeza „printre naţiunile libere” (în baza dreptului naţional ca fiecare naţiune să dispună liber de soarta sa), potrivit volumului menţionat anterior.
Totodată, se cerea „afirmarea şi valorificarea drepturilor ei, nestrămutate şi inalienabile, la deplina viaţă naţională”.
Pentru Adunarea Naţională, convocată pentru data de 18 noiembrie/1 decembrie 1918, la Alba Iulia, au venit în Sala Unirii, fosta cazină militară (club sau cazinou al ofiţerilor), pe lângă cei 1.228 de delegaţi (deputaţi) aleşi în circumscripţiile electorale, cât şi reprezentanţi ai tuturor instituţiilor şi organizaţiilor politice, culturale, profesionale, de învăţământ, religioase, militare, de femei, de sindicat şi „peste 100.000 de ţărani, muncitori şi orăşeni veniţi din toate părţile unde se vorbea româneşte, de la Iza maramureşeană până la Dunărea bănăţeană, din ţara Bârsei până la Crişuri” – Scurtă istorie a românilor” (Constantin C. Giurescu, Dinu C. Giurescu, 1977).
Discursul solemn a fost rostit de Vasile Goldiş, care a făcut o retrospectivă istorică asupra trecutului neamului românesc şi a prezentat rezoluţia redactată de Consiliul Naţional Central Român. A subliniat, între altele, caracterul actului ce trebuia înfăptuit: „Naţiunile trebuiesc eliberate. Între aceste naţiuni se află şi naţiunea română din Banat şi Transilvania. Dreptul naţiunii române de a fi eliberată îl recunoaşte lumea întreagă. Libertatea acestei naţiuni înseamnă unirea ei cu Ţara Românească. Bucăţirea poporului românesc n-a fost urmarea vreunei legi economice în care terminologie se ascunde minciuna. Dimpotrivă… teritoriile locuite de români au fost teritorii româneşti. După drept şi dreptate, românii din Ungaria şi Transilvania, împreună cu toate teritoriile locuite de dânşii, trebuiesc să fie uniţi cu regatul român”.
În urma dezbaterilor, Rezoluția de Unire a fost adoptată în unanimitate, confirmând, astfel, un act istoric, prin care se înfăptuia visul de veacuri al poporului român – România Mare.
Un rol esențial în recunoașterea României Mari l-a avut Regina Maria.
„Regina–soldat” şi „Mama răniților”, datorită curajului de care a dat dovadă în Primul Război Mondial, a jucat un rol cheie în recunoaşterea Marii Uniri de la 1 Decembrie 1918 de către Marile Puteri.
La mulți ani, România!
La mulți ani, patrioți români!
*Poeții Noștri
https://poetii-nostri.ro//ziua-nationala–sarbatoarea-intregirii-neamului-proza-sau-text-user-id-1895/