AM ADUNAT

Am adunat zăpezi peste iubire,

De cald să-i țină în nopțile cu ger,

Acoperind tristeți și doruri din privire,

Să nu umbresc lumina stelelor din cer.

Să se-nmulțească ca și grâul

Când se răstoarnă-n primăvară brazda,

Încinge-mă-voi iar cu brâul

Din rogvaiv. Și curge-va zăpada

La rădăcini ce n-au uitat să crească

Cu zâmbetul deschis în fiece sămânță

Din rodul care dă să pârguiască,

Iar verii mulțumindu-i cu credință

Că fi-vor mâini ce ști-vor să mângâie

Prinosul de lumină lăsat într-un cuvânt,

Că toamna nu-n zadar mai pâlpâie

Când se întoarce sub zăpezi plângând…

POEZIA

Poezia se naște

în fața unui cuvânt

ce și-a lăsat pecetea

pe câmpia din suflet

și crește ca iarba

între pământ și cer,

pribegind printre vise.

Poezia vibrează

pe coardele de harpă,

ca o duioșie,ca un dor nepotolit,

rămase în contratimp

pe vatra din suflet,

în ochii umezi

tânguind amintiri.

Poezia așterne

veșmânt de alean,

ca să pășim desculți

prin iubirea din noi,

de mână ne poartă

prin arșiți și ger,

rostuind un alt început.

LUMINA DIN OCHI

Nu-ți fie teamă

să te privești în oglindă,

uite, lumina din ochi

te ia de mână

ca să fugiți împreună

de întuneric.

A fost un timp străin,

o rătăcire…

Nu-ți fie teamă,

eu te iubesc ca-n prima zi

când brațele mi s-au întins

să te primească.

———————————–

Lavinia BUD

Timișoara

3 ianuarie 2018

by

Referinţă Bibliografică

Lavinia BUD: Lumina din ochi (versuri)/ Revista Armonii Culturale, ISSN: 2247-1545. Adjud, Vrancea, RO/ Ediția: 4 ianuarie 2018