PE GURA MEA DE RAI
Mi-am rătăcit o viață pe fulgul meu de nea,
Când basmele bizare mă alungau din carte,
Mă ghemuiam în vers și visul îmi scâncea,
Pe filele nescrise, ca niște geamuri sparte.
Pe gura mea de rai, ce mi-o reciți în glumă,
Las zbuciumul tăcut al strunei de vioară,
Am colindat mereu să am câmpii de spumă,
Cernând în palme fulgi cu chipul de fecioară.
În sanie îmi pun un pumn imens de stele
Și verdele din brad mi-l desenez pe frunte,
Să știu că peste drum trec gândurile mele,
Zâmbind, parcă-s copii cu pletele cărunte.
Un dor din cartea mea începe să-mi colinde,
Când florile din geam, sunt iarăși înghețate,
În noaptea de Crăciun pe toate le voi vinde,
Să mă cobor din vers c-un vot de castitate.
Iar dacă-mi vine iarna și nu îmi ești acasă,
Grădina îți va umple cu oameni de zăpadă,
Ei vor dori să-mi scrie iubirea mea sfioasă,
Ce-o simte orice fulg, dar nu poate s-o vadă.
by